gravură - Universitatea Naţională de Arte

făcut posibilă juxtapunerea mult mai nuanţată a culorilor iarobservatorul va putea recompune optic, culorile formei pretext,din realitatea vizibilă.Cu ajutorul punctelor minuscule, imprimate alăturatîn culorile de bază, roşu, galben, albastru şi negru, se potacoperi numeroase familii cromatice. Am pomenit de familiicromatice, pentru că în aceste amestecuri, trebuie ţinut seamade categoriile calde şi reci ale culorilor primare, dat fiind cănu din orice albastru şi roşu se poate obţine violet şi, în egalămăsură nu orice galben împreună cu albastru poate realizaverdele vegetaţiei.Odată cu apariţia formelor de tipar moderne (xerocopia,printul) pigmentul colorat este aşezat pe suport fără a maifi nevoie de o presiune directă, acest lucru contribuind larezolvarea unor imagini de înaltă definiţie, aducând printul lanivelul de performanţă al unei fotografii.Reamintind de faptul că cernelurile tipografice destinategravurii pot avea ca solvenţi materiale diferite, precum apa,grăsimea animală, minerală, solvenţi rezultaţi în urma procesuluide prelucrare a petrolului, diferite răşini etc. Alegerea şi folosireasolvenţilor şi aglutinanţilor este determinată în anumite cazuride obligativitatea umectării hârtiei iar în altele de necesitateafolosirii ulterioare a unor alţi solvenţi, care ar putea distruge oformă construită din materii organice dar şi de interesul uscăriirapide a unei stampe.Ar mai fi de menţionat specificul textural al culorii îngravură care este, în general, plată şi transparentă spre deosebirede cea din pictură unde este opacă şi în relief.Dacă s-ar pune problema compensării seducţiei texturiide tip pictural, aceasta s-ar realiza prin valorile extrem denuanţate ale semnelor gravate şi colorate, determinate calitativşi cantitativ de adâncimea şanţurilor incizate sau dimensiuneade suprafaţă, în cazul tiparului înalt.Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că în gravură,temele materialităţii formelor captate din real se rezolvă înprincipal prin jocul semnelor grafice care mimează texturaacelor forme şi mai puţin prin redarea tonurilor. Este cunoscutfaptul, că în tehnicile gravurii, tonurile primare, roşu, galben,albastru şi negru sunt cel mai des folosite, în egală măsurămai sunt folosite tonuri distincte realizate prin amestec fizic,identice pe toată întinderea tirajului. Amestecul aditiv realizatprin procedee de rasterizare este mult mai specific tiparuluiindustrial sau în cazul unor tehnici moderne de gravură.Este instructiv să remarcăm rolul remarcabil pe care la avutcromolitografia, cu semitonurile colorate descompuse în semnepunctiforme, în inventarea tiparului industrial înalt şi plan.MATERIALITATEA ÎN GRAVURĂFig. 117. Carlo Lasinio (după Labrelis).Giovanni Battista Salvi (fragment).Începutul secolului al XIX-lea. aquatintacolor. Galeria Naţionlă de Artă,Washington, D.C. S.U.A.Fig. 118. Anca Boeriu. “Cuplu”. AquafortecolorFig. 119. Florin Stoiciu. “Măşti”. (fragment)Aquaforte aquatinta color. 1995. Colecţieparticulară. Romănia127