gravură - Universitatea Naţională de Arte

anonime din capodopera tipografică aldină HypnerotomachiaPolophili (1499) (Fig. 18).În secolul al XVI- lea xilografia italiană a continuat cupeisajele de Domenico Campagnola (Fig. 19) şi un grup degravuri după desene atribuite lui Tiziano. În Franţa, puţinelegravuri pe lemn oglindeau influenţa stilului artiştilor italieniaduşi acolo de Francisc I. Splendidele Cărţi ale Orelor (Fig.20), produse la Paris şi Lyon la sfârşitul secolului al XV- lea,erau gravate pe metal. Începutul dezvoltării xilografiei francezeFig. 18. Hypnerotomachia Poliphili, 1499,Colecţia regala a Reginei Elizabeth II,Palatul Buckingham, Londra, AngliaFig. 20. Cartea orelorîn secolul al XVI-lea trebuie căutat în Elveţia, la Holbein, alecărui ilustraţii la “Dansul Morţii şi “Vechiul Testament” (Fig.21), gravate ireproşabil de Hans Lutzelburger din Basel, aufost publicate mai întâi la Lyon, în 1538. Acestea au inspiratFig. 19. Domenico Campagnola, Fugaîn Egipt, peniţa tuş şi cretă neagră pehârtie,înălţimea: 23.2 cm; lăţimea: 38.8 cm,Courtauld Institute of Art Gallery, Londra,AngliaFig. 21. Hans Holbein cel Tânăr (Germania, 1497/98 - 1543). Ilustraţiepentru Psalmul 53, “Icones historiarum Veteris Testamenti”, publicată în1538 Xilogravură, dimensiunea: 6 cm x 8 cm”compoziţiile lui Bernard Salomon (Fig. 22) care a aprovizionatpe editorii din Lyon cu ilustraţii până la moartea sa, în 1561. Lasfârşitul secolului al XVI-lea, ca urmare a preferinţei editorilorpentru ornarea cărţilor cu produse ale gravurii în adâncime,MATERIALITATEA ÎN GRAVURĂFig. 22. Vertumne şi Pomone, BernardSalomon,1557, xilogravură, Montpellier,Médiathèque centrale d’agglomérationÉmile Zola.51