gravură - Universitatea Naţională de Arte

Fig. 120. James Gillray. “The first kiss thisten years”. 1800. Aquaforte colorat.Fig. 121. Jasper Jones. “Figure 0”. 1969.Litografie color. Los Angeles. S.U.A.Fig. 122. Roy Lichtenstein. “Cathedral2.”. (fragment9 1969. Litografie color. LosAngeles. S.U.A.128Combinaţiile de tonuri primare, menţionate maisus, reprezintă garanţia unui tiraj identic în totalitate. Altecombinaţii, bazate pe amestecul de culori direct pe placa deimprimat, se întâlnesc mai cu seamă în exemplarele de artist, cuidentitate individuală.O diferenţă remarcabilă între tonurile colorate realizateîn pictură, unde artistul deţine controlul cantităţii, calităţii şivalorii texturale şi tonurile colorate realizate în gravură esteaceea, că în cazul din urmă prin preluare şi imprimare, acestcontrol nu mai este posibil în totalitate. Acest neajuns poate fiinterpretat ca un avantaj, în sensul că plecând de la constatareaunor uşoare diferenţe între stampele tirajului, vom avea de-a facemai degrabă cu o sumă de originale şi nu cu o serie de identităţi.Este şi motivul pentru care aceste mici diferenţe sunt subliniatede numerotarea tirajului, care porneşte de la exemplarul cel maiapropiat de martor şi până la ultimul.Printre unele categorii de probleme specifice gravuriiîn culori este şi aceea a realizării unor trepte de opacitate,transparenţă, fluiditate a tonurilor. Pentru aceste nuanţări, artistulare la dispoziţie numeroase substanţe şi materiale precum: pastetransparente pentru diluat culoarea, prin dispersia particulelorde pigment, medii aglutinante pentru realizat vigoarea texturiicolorate, adaosuri colorate pentru punerea în valoare a imaginiipe hârtiile tonate.O altă problemă este aceea a interacţiuni dintresubstanţele chimice folosite.Dacă în pictură, grundul nu reacţionează cu pigmentulmineral sau chimic, în gravură se impune atenţia faţă de pigmentşi aglutinant, aşa încât oxidul rezultat în urma aşezării pe placametalică să nu altereze atât tonul cât şi valoarea culorii folosite.SaturaţiaTemele saturaţiei culorii în gravură sunt similare cuaceleaşi teme din domeniul picturii. Diferenţa esenţială esteaceea că în gravură un rol important îl joacă albul hârtiei, datfiind că sunt foarte rare cazurile în care tonurile rezolvă temasaturaţiei prin opacitate totală. În pictură în schimb, saturaţiaculorii este rezolvată mai cu seamă prin opacitate.În ceea ce priveşte relaţia între gravură ca gen artistic şitiparul industrial se pot remarca două periode distincte. Atuncicând gravura înlocuia tiparul, culoarea era nevoită să asigureredarea materialităţii formei figurate garantând veridicitatea şivaloarea documentară. Odată cu extindereatiparului industrialşi a tehnicii de descompunere mecanică şi fotografică a imaginiigravorii, eliberaţi de obligaţiile menţionate mai sus, s-au aplecatasupra manevrelor cu culoare în sensul măririi calităţii semnuluiplastic în sine.Florin STOICIU