gravură - Universitatea Naţională de Arte

Fig. 102. Georges Rouault. “Clovn cumaimuţă”. Monotip colorat.Fig. 103. Procedeul tehnicii pictării directpe placă cu ajutorul solvenţilor(1606- 1669). În 1821 Adam Bartsch cataloghează tehnicileca „imitaţie de aquatinta”, în 1880-1890, Edgar Degas şi PaulGauguin le denumesc ca „imprimare a desenului”, referindu-sela ele ca tehnici într-o singur ton sau monocrome, de asemenea,în jurul anilor 1880, în cercul de artişti al lui Frank Duveneckdin Florenţa şi Veneţia au fost denumite „Bachertype”, din cauzacă au fost imprimate pe o presă portabilă de Otto Bacher. Înmod asemănător, în America, ilustratorul William H. Chandleecare a făcut imprimările pe suprafaţa unui geam, le-a denumit„vitreographs” (grafica pe sticlă) sau „lithographs” (graficape piatra litografică). În jurul anului 1960 Henry Rasmusen,autorul celei mai importante cărţi despre monotip, a preferattermenul de „imprimare cu monotip” explicând că cei mai mulţiartişti preferă termenul de monoprint pentru a face diferenţacu lucrările imprimate comercial în tehnica monotipului.Mai târziu, în 1975 David Kiehl, sugerează diferenţele întremonotyp şi monoprint. Monoprintul după Kiehl, este o imagineunică, după o gravură în adâncime (dăltiţă sau aquaforte). Multmai exact, Jane Farmer în 1978, în catalogul unei expoziţii demonotyp defineşte cele două tehnici astfel: 1. monotipul este oimagine unică, repetată cu ajutorul unei tehnici de imprimare;2. această definiţie a devenit standard pentru ambele tehnici.Chiar dacă aceste definiţii par să împace pe toată lumea,ideea unei imagini unice pare să contrazică flagrant unul dintrecele mai specifice atribute ale gravurii, acela al repetabilităţiiimaginii. Pentru mulţi gravori, nu numai din perioadatradiţională ci şi dintre cei ai epocii moderne, noţiunea degravură în absenţa tirajului, este un non sens.Din punct de vedere al procedeului tehnic, monotipiarămâne totuşi o formă primară, de imprimare, care foloseştemediumurile din tehnica picturii. Ca şi celelalte tehnici deimprimare, monotipia şi-a găsit indentităţi şi maniere diferite,în decursul istoriei sale, în funcţie de tipurile de imaginirezultate.1.Tehnica pictării direct pe placă (Fig. 102)Fig. 104. Procedeul tehnicii pictării direct peplacă cu culori de gravurăEste tehnica cea mai populară, care permite unor gesturişi semne plastice, să poată fi imprimate în mai multe culorideodată.Se pot crea atât materialităţii ale formelor figurateprin mimarea de texturi diferite, cât şi aparenţe ale semnelorfigurate mimând aquarela, pictura în ulei, desenul în cărbunesau pastel.Etapele tehnicii:122Florin STOICIU