gravură - Universitatea Naţională de Arte

Edgar Degas (Fig. 109) şi-a găsit în tehnica monotipuluiun aliat pentru continuarea lucrărilor personale, creind practicun gen artistic în sine. El va pune astfel în valoare tehnica sa deşevalet numită astăzi “desen pictural “. Foloseşte posibilităţile deredare a materialităţii din monotipie mai mult ca scop în sine, caexpresie plastică şi mai puţin pentru a descrie materialitatăţileformelor figurate. A experimentat şi transferul monotipiei în albnegru pe piatra litografică, ca bază de pornire pentru următoareaetapă a lucrărilor sale, pe care astăzi le numim “lucrări în tehnicămixtă pe hârtie”. Posibilitatea multiplicării a făcut ca numărul delucrări pornite de la monotipie să depăşească câteva sute, fărăa fi un tiraj. Astfel fiecare exemplar în parte are o indentitateproprie prin diferenţele structurale ale materialelor folosite. Înfelul acesta, avem lucrări care au corespondentul material întehnicile de şevalet: tehnica pastelului, pictura desenată, desenulîn tuş sau cărbune.Aşa cum am spus, datorită proprietăţilor speciale careface trecerea de la tehnicile picturii spre tehnicile gravurii,monotipia s-a impus ca gen artistic al tehnicilor gravurii.Eliberarea de condiţia de tehnică de multiplicare şi-agăsit adepţi imediat, fiind folosită de mari maeştrii ai secoluluial XIX-lea şi ai secolului al XX-lea printre care amintim:Pissaro, Gauguin, Munch (Fig. 111), Picasso, Chagall, MauricePredergast, Rouault (Fig. 110) şi alţii.Fig. 109. Edgar Degas. “Steaua”, 1876-77,pastel pe monotip, Muzeul d’Orsay, Paris.Fig. 111. Edvard Munch. Norvegian, 1863 - 1944. “The Vampire“(Vampirul), 1895. lithografie şi aquarelă, dimensiunea imaginii: 38 x 54.6cm. dimensiunea hârtiei: 45.3 x 58.9 cm. Colecţia Rosenwald. S.U.A.MATERIALITATEA ÎN GRAVURĂFig. 110. Georges Rouault. “Clovn cumaimuţă”. 1910. Monotip color. 50 cm x70 cm. Muzeul de Artă Modernă din NewYork. S.U.A.73