articole şi eseuri - Revista HELIS

un anumit set de valori posibil încadrabile în trei mari grupe:adevărul, binele, frumosul. Cum nu avem intenţia de a ne lansa înteorii axiologice, ne limităm să punem întrebarea: care sunt valorilela care aderă sau pot să adere elevii noştri? Să nu ne facem iluzii căeducaţia se realizează pe un teren viran rămas prin dispariţia intenţieide a forma ,,omul nou, multilateral dezvoltat”; dimpotrivă, nevoia demodele face ca acestea să fie căutate cu obstinaţie de tinerii noştri fieîn spaţiul social românesc, fie în cel străin, chiar dacă discuţia asupraacestor modele rămâne una deschisă. În acest sens, programele deteleviziune - mai ales prin creşterea posibilităţilor de urmărire a celortransmise prin cablu - pot avea un rol determinant în formareagusturilor morale şi estetice ale tânărului telespectator.Am urmărit succesiv acasă în noaptea de revelion a anului2000 mai multe programe ale emisiunilor TV (ce să-i faci, pentrusalariile noastre de bugetari e mai sănătos să petreci în sânul familieisărbătoarea cumpenei dintre ani!) şi am nimerit ,,ediţia necenzurată”a grupului satiric în discuţie, tabletele în care personajul Garcea eraprotagonist fiind considerate piese de rezistenţă. Fără a putea fiacuzaţi de pudibonderie, rareori ne-a fost dat să vedem şi să auzim peun post de televiziune asemenea insanităţi debitate în texteleinterpretate, pentru care termenul de ,,licenţios” pare un blândeufemism. Ştim că a dispărut cenzura, dar a fost oare aruncată la coşşi autocenzura, acea necesară măsură în toate? Este adevărat că şicreatorii noştri iluştri precum Creangă, Tudor Arghezi sau EugenBarbu şi-au şocat cândva cititorii prin texte îndrăzneţe, dar chiar sănu reuşim să ne păstrăm rezonabil în limita bunului simţ într-unspectacol televizat posibil de urmărit de cele mai diverse categorii detelespectatori, putând fi astfel acreditată ideea că astăzi, în numeleunei aşa-zise ,,democraţii” (prost înţelese), tuturor le este totulpermis? De la băşcălia dusă până dincolo de limita extremă şi până la,,demitizarea” ori negarea unor valori care ne definesc identitateanaţională nu ni se pare a fi decât un pas.Chiar dacă ironia şi autoironia pot constitui uneori dovezi aleunei sănătăţi spirituale, există lucruri cu care nu se glumeşte. Nudemult, un îndrăgit maestru al scenei româneşti de teatru arăta într-oemisiune televizată că există o mare diferenţă între un actor popular107