articole şi eseuri - Revista HELIS

moarte” ducând la cunoaşterea de sine, dar şi a fiinţei ca fiinţă, alumii perfecte şi eterne.Dacă ,,a învăţa pe cineva” înseamnă a transfera cunoştinţe dinmintea unui învăţător în aceea a unui învăţăcel, atunci Socrate nuoferă o învăţătură. Dialogul său cu semenii, purtat în locurile publicasau în spaţii private ale Atenei, este menit şi reuşeşte să aibă efectulde a-i încuraja şi ajuta în propriul efort de perfecţionare morală.CONCEPTELE – INSTRUMENTE ALE CUNOAŞTERIIÎn calitatea lor de ,,organizatori ai cercetării ştiinţifice”,conceptele au un rol esenţial pentru cunoaştere în general, ele fiind,de fapt, ,,scopul final” al oricărei ştiinţe. De aceea, era de aşteptat caîn filosofie să li se acorde un tratament special acestor unităţicognitive având calitatea de ,,nucleu” al teoriei (John Stuart Mill), elefiind produsele cele mai importante ale cunoaşterii ştiinţifice.Paradoxal însă, cercetătorii - autohtoni sau de aiurea - s-au aplecatpredilect asupra legilor ştiinţifice, teoremelor, explicaţiilor şi teoriilorştiinţifice, acordând conceptelor statutul de rudă mai săracă, dacă nucumva chiar de Cenuşăreasă. Dar, aşa cum observă Giovanni Sartori,atunci când avem un limbaj prost – deci cu concepte proaste –, avemidei proaste, iar când avem idei proaste nu putem avea decât ocunoaştere proastă. În aceste condiţii, reconsiderarea conceptelorştiinţei se impune de la sineCercetătorul român care s-a aplecat pe larg asupra acestorprobleme din domeniu este universitarul timişorean Ioan Biriş, autoral unei incitante lucrări care reuneşte filosofia, metodologia ştiinţei şi173