articole şi eseuri - Revista HELIS

indignare, oroare, ură şi dispreţ în întreaga lume? Românii reediteazădrama germanilor de acum câteva decenii şi povara acuzelor nu esteuşoară. Trebuie să dobândim conştiinţa culpei noastre şi să tragemapoi concluziile. Nu ne poate fi indiferent ce gândeşte lumea desprenoi, suntem oameni înainte de a fi naţiune, putând (re)dobândidemnitatea numai prin accederea la adevăr faţă de noi înşine. Cutoate acestea, ,,Problema culpei nu este atât o problemă pe care ne-opun alţii, cât o problemă pe care să ne-o punem noi înşine” 193 . KarlJaspers considera că există patru concepte ale culpei:1) Culpa criminală: Crimele constau în acţiuni care pot fidovedite în mod obiectiv şi care încalcă anumite legi clare. Instanţaeste tribunalul, care prin formele procedurii judiciare, stabileştefaptele într-un mod lipsit de univoc şi le aplică legile.2) Culpa politică: Se referă la acţiunile întreprinse de oameni destat şi la apartenenţa, în calitatea mea de cetăţean, la un stat, învirtutea căruia trebuie să suport consecinţele acţiunilor statului.Cetăţeanul nu este lipsit de răspundere politică, fiecare om fiind coresponsabilpentru modul în care este guvernat. Instanţa este în acestcaz puterea şi voinţa celui care învinge, atât în politica internă, cât şiîn cea externă.3) Culpa morală: Pentru faptele pe care le comit ca individ, şianume pentru toate faptele, inclusiv cele din sfera politică şi militară,eu port o răspundere morală. Scuza ,,ordinul este ordin” nu este, înacest plan, niciodată valabilă. Instanţa este, în acest caz, propria meaconştiinţă, precum şi cea a prietenului, a semenului, a oamenilordragi cu care comunic şi care sunt preocupaţi de sufletul meu.4) Culpa metafizică: Există o solidaritate a oamenilor ca oameni,care determină co-responsabilitatea fiecăruia pentru orice nedreptatedin lume, îndeosebi pentru crimele comise în prezenţa sa sau de careavea cunoştinţă. Dacă nu fac ceea ce îmi stă în putinţă pentru aîmpiedica crima, sunt şi eu vinovat. Dacă nu mi-am pus viaţa în jocpentru a împiedica uciderea altuia, ci am asistat pasiv la acest act,atunci mă simt vinovat într-un mod care nu poate fi înţeles adecvat193Karl Jaspers, Texte filosofice, Traducere din limba germană şi note: GeorgePurdea, 1986, Editura Politică, Bucureşti, p. 35.201