articole şi eseuri - Revista HELIS

mentorului său opinia că un suflet drept îşi va duce viaţa bine, pecând unul nedrept va trăi rău. Dar a trăi bine înseamnă a avea marenoroc şi fericire: ,,Dar cel care trăieşte bine este fericit şi norocit, celce trăieşte rău este nenorocit” (Republica, 354 a) 90 .Socrate compara poporul în mijlocul căruia trăia cu un cal derasă, care însă e indolent şi trebuie trezit din trândăvia lui. Şi Socrateavea să fie biciul sau pintenul incomod menit să-l deştepte dinaceastă prelungă stare de vegetare. În acest sens, Ştefan Bezdechi îlnumeşte ,,conştiinţa prea sâcâitoare a cetăţii sale” 91 , misiune ingratăliber asumată pe care Socrate o propovăduia printre orgolioşii săiconcetăţeni atenieni, după cum arată Platon în dialogul Apărarea luiSocrate (38 a): ,,Dacă vă spun că cel mai mare bine pentru om este săse ocupe în fiecare zi cu virtutea şi cu celelalte probleme asupracărora m-auziţi discutând şi făcând cercetări, singur şi cu alţii, şi dacăvoi zice, de asemenea, că nu este de trăit pentru om într-o viaţănecercetată, încă mai puţin mă veţi crede” 92 . Socrate aprecia că,pentru el, cea mai serioasă afacere a sa este căutarea modului corectde viaţă. Peregrinările lui pe străzile Atenei, abordând oameni cugust şi cu har pentru filozofie, erau încercări de a-i convinge peceilalţi să se supună unei terapii de care ei nu cred că ar avea nevoie.Remarcabilul cunoscător contemporan al filosofiei socratice,Gregory Vlastos (1907-1991), îl aseamănă pe Socrate cu medicul ceîşi asumă misiunea ingrată de a vizita nişte pacienţi care se credperfect sănătoşi, asumându-şi sarcina de a-i convinge că sunt bolnaviincurabili, deşi ei nu recunosc şi nici nu sunt dispuşi să recunoascăacest lucru 93 . Iar de aici şi până la acuzele aduse acestuia în celebrulproces care i-a adus pieirea n-a mai fost decât un pas.O metodă excelentă de a-ţi diversifica şi dezvolta ideile este,pur şi simplu, să discuţi cu oamenii. Iar Socrate nu se sfiia să stea de90Platon, Republica, în Opere, vol. V, Traducere de Andrei Cornea, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 119.91Ştefan Bezdechi, Gânduri şi chipuri din lumea antică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 180.92Platon, Dialoguri, Editura Agora, Iaşi, 1993, traducere din limba greacă deŞtefan Bezdechi, p. 36.93Gregory Vlastos, Socrate – ironie şi filozofie morală, Traducere din engleză deMara van Schayk Rădulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 147.158