articole şi eseuri - Revista HELIS

trebuie să uite că au de învăţat toată viaţa (la 80 de ani, Goetheprefera ca semenii lui să i se adreseze cu ,,domnule student” tocmaipentru că se considera un perpetuu şi modest învăţăcel, în spiritulînvăţăturii măreţului atenian Socrate), căutând să devină competenţiîn domeniul de activitate pentru care optează. Avem datoria să necultivăm după propriile puteri, mai mari ori mai mici cu care suntemînzestraţi, iar tentativa de a ne autodepăşi nu poate fi decât benefică,chiar dacă nu ne este uşor. Nu ar strica să ne amintim mereu decelebra maximă latină ,,Per aspera ad astra” (Pe căi aspre cătrestele).Reporter: Dvs. aţi afirmat că ,,în ziua de azi nu se mai citeşteca în trecut”; totuşi, ce v-a determinat să scrieţi cartea ,,Introducereîn gândirea unor mari filosofi” şi să o publicaţi?Într-adevăr, Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti mi-apublicat cartea amintită, considerând chiar că merită să fie reeditată.Cu riscul de a fi considerat lipsit de modestie, îmi permit să citezcâteva rânduri trecute în consideraţiile introductive: ,,Ne place saunu, în lume se citeşte astăzi mai puţin decât înainte. Cartea şiuniversul tipăriturii, ceea ce sociologul canadian Marshall McLuhan numea inspirat , au cunoscutreculul în faţa ofensivei informaţiei electronice. Trebuie să neîmpăcăm cu gândul că viitorul aparţine computerelor, iar actualelebiblioteci vor deveni anacronice. Nu ştim dacă acest lucru înseamnăun câştig în plan spiritual - problema rămâne oricum deschisă - şi nevine greu să acceptăm că tipăriturile, care au format zeci degeneraţii, şi-au pierdut valenţele formative. Chiar dacă s-ar putea săne înşelăm, credem, totuşi, că miracolul numit carte va mai juca unrol important în viaţa omenirii încă multă vreme de acum înainte”.Fenomenul constatat este, din păcate, real. Vedem pe miculecran filme americane, cu locuinţe dotate cu toate facilităţile, dar încâte dintre ele putem vedea rafturi de cărţi? Putem observa interioarepline de aparatură electronică, dar nu şi aceste podoabe aleînţelepciunii numite cărţi şi considerate, probabil, perimate. Într-operioadă în care,,însăşi acceleraţia se accelerează”, cărţile au ajuns să116