articole şi eseuri - Revista HELIS

poate fi considerată ,,raţionalism critic”, derivată dintr-o tradiţie pecare o datorăm grecilor, dar care - crede el - este o completare afilosofiei critice a lui Kant. ,,Am putea spune atunci că raţionalismuleste atitudinea omului dispus să-şi plece urechea la argumente criticeşi să înveţe din experienţă. Este, în esenţă, atitudinea celui ce admitecă ” 84 .Karl Popper consideră că termenul de ,,raţionalism” ar câştigaîn claritate dacă s-ar distinge între un raţionalism veritabil şi unul fals(ce poate fi numit ,,pseudoraţionalism”). ,,Raţionalismul veritabil” arfi raţionalismul lui Socrate, cel care avea conştiinţa propriilor salelimite şi a dat dovadă de modestie intelectuală atunci când admitea căi se poate întâmpla să greşească. În schimb, ,,pseudoraţionalismul”este intuiţionismul intelectual al lui Platon, este credinţa lipsită demodestie în superioritatea propriei înzestrări intelectuale, pretenţia dea fi un iniţiat, de a şti cu certitudine şi cu autoritate. După Platon, deopinie au parte toţi oamenii, pe când de raţiune (sau ,,intuiţieintelectuală”) au parte numai zeii şi foarte puţini oameni. ,,Oameniimari pot să facă greşeli mari” 85 , consideră Popper, de aceea el sesituează de partea lui Socrate şi a ,,raţionalismului veritabil” pe careacesta îl exprimă comparativ cu PlatonÎn prefaţa la prima ediţie engleză din 1959 a Logicii cercetării,care îl va consacra îndeosebi în spaţiul anglo-saxon, Popper va arătacă este preocupat de problema înţelegerii lumii - inclusiv a noastrăînşine, şi a cunoaşterii noastre ca părţi ale lumii. În efortul lor de agăsi adevărul, filosofii pot utiliza orice modalitate de investigare, cuatât mai mult cu cât nu există o metodă caracteristică şi esenţialăpentru filosofie. Problema centrală a epistemologiei a fostîntotdeauna şi este şi astăzi problema creşterii cunoaşterii (growth ofknowledge), iar creşterea cunoaşterii poate fi studiată cel mai binecercetând creşterea cunoaşterii ştiinţifice.84K. R. Popper, Societatea deschis şi duşmanii ei, vol II, Epoca marilor profetii:Hegel şi Marx, traducere de D. Stoianovici, Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 245.85Karl Popper: Societatea deschisă şi duşmanii ei, volumul I, Vraja lui Platon,Taducere de D. Stoianovici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 7.155