articole şi eseuri - Revista HELIS

eznei, care despică întunericul fără a-l risipi) şi ies cu ochii deschişi;am intrat răsfăţat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; amintrat nemulţumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos,supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele şi viaţa îmispuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pâine, cât de mică; iesadmirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul;ies împăcat; cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei,ba şi cu mine însumi”.Recunoscător poporului român pentru că l-a acceptat încredinţa sa religioasă, Steinhardt îi apreciază la superlativ mărinimia.Într-o vreme în care ni se aduc acuze grave faţă de evenimenteletragice ale începutului anilor ’40, poate că merită să cunoaştem şipunctul de vedere al lui Steihardt asupra acestei problemecontroversate: România, spune el, a fost ,,singura ţară aliată subinfluenţă germană în timpul celui de-al doilea război mondial, în careevreilor nu li s-a aplicat programul de exterminare conceput de Hitlerşi de oamenii săi; mărinimiei acesteia, a poporului român socotesc cătrebuie să i se răspundă cu simţăminte de ataşament şi gratitudine”.Am amintit despre aceste lucruri îndeobşte cunoscute pentru căpot fi întâlnite în cartea Nicolae Steihardt - Prin alţii în postumitate(Editura Helvetica, Baia Mare, 2002), cea de-a patra din seriaCaietele de la Rohia. Cel care a alcătuit şi îngrijit lucrarea,universitarul băimărean Florian Roatiş, nu a avut fericirea de a-lcunoaşte personal pe autorul Jurnalului fericirii, ceea ce nu l-aîmpiedicat să realizeze un act cultural de excepţie prin care săcinstească memoria celui care, urmând sfatul lui C. Noica, a devenitîn ultima parte a vieţii monah al mănăstirii maramureşene Rohia,împăcându-se astfel cu lumea şi cu sine însuşi. Personalitatea deexcepţie a scriitorului-călugăr capătă contur pregnant citind,,tetralogia” care îi este dedicată alcătuită de Florian Roatiş, toatecărţile apărând la editura Helvetica: volumul I - Nicolae Steinhardtsau fericirea de a fi creştin (1999); II - N. Steinhardt în amintireacontemporanilor (2000); III - N. Steinhardt în interviuri şicorespondenţă (2001). Volumul prezentat aici cititorilor revistei esteultimul apărut până în prezent, dar nu ştim dacă nu cumva FlorianRoatiş intenţionează să continue seria de volume dedicate unui spirit71