articole şi eseuri - Revista HELIS

limita dincolo de care analogiile noastre devin nonsensuri, dar şipentru că limbajul ne întinde permanent capcane noi. ,,Limbajulfilosofilor este deja deformat, ca şi o deformare produsă de cătrepantofi prea strâmţi”, suntem atenţionaţi în însemnările sale 153 .Eliminarea acestor confuzii nu este considerată de autorul Caietuluialbastru o simplă sarcină preliminară, ci una de fond. El consideră căţine de menirea exerciţiului filosofic etern realizarea unei terapiipermanente împotriva captivităţii gândirii: ,,Filosofia, în sensul încare folosim noi cuvântul, este o luptă împotriva fascinaţiei pe care oexercită asupra noastră formele de exprimare” 154 . De aceea, revinefilosofului imperioasa datorie de a ,,ara” neîncetat câmpul imperiosal limbii; totuşi, distrugerea idolilor nu trebuie să conducă filosofiacătre o idolatrizare a absenţei idolilor.,,O cauză principală a maladiilor filosofice – o dietă unilaterală:îţi hrăneşte mintea numai cu un singur fel de exemple”, aratăWittgenstein în paragraful 593 al ,,Cercetărilor filosofice” 155 .Incapacitatea gândirii de a vedea lucrurile aşa cum sunt este numităde gânditor ,,maladie filosofică”, aceasta constând în înţepenireaacestei facultăţi într-o poziţie rigidă, din care rămâne vizibil unsingur aspect al lucrurilor. În cultura clasică şi intelectualistă a lumiioccidentale, această maladie era foarte răspândită, ea generândmiturile Unităţii care se ascunde în spatele Diversităţii, a acelor,,esenţe” de tip platonician, al calităţilor ,,oculte” ale sensului,gândurilor sau interpretărilor etc. Wittgenstein cere să ne emancipămde sub dictatura intelectuală a unui singur mod de interpretare,,,maladia filosofică” putând fi tratată prin terapia exerciţiilorconceptuale (analize ale gramaticii cuvintelor, experimente mintaleetc.), învăţând astfel să vedem lucrurile din perspective diferite. Esteun altfel de a spune că rostul studierii filosofiei este mai puţin acelade achiziţionare a unor cunoştinţe de tip enciclopedic, cât maidegrabă acela de a destupa mintea celor studioşi.153Ludwig Wittgenstein, Însemnări postume 1914 – 1951, Traducere de MirceaFlonta şi Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 84.154Ludwig Wittgenstein, Caietul albastru, op. cit., p. 71.155Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice, op. cit., 2004, p. 302.184