articole şi eseuri - Revista HELIS

compartimente particulare şi posedând doar utilitate instrumentală.Pierderea din vedere a unităţii originare face ca gândirea să rămânăprizoniera unor schematizări specializate din care numai cu greu sepoate ieşi, devenind astfel prizonierii abstracţiilor unui singurdomeniu. Se ajunge astfel la un unic set de abstracţii bine adaptate laun singur unghi de vedere, din care putem ieşi doar restituind ideilormediul şi conexiunile spirituale iniţiale. De fapt, reducţionismulsimplificator constituie eroarea tipică a omului incult sa perioadelorde incultură. Neglijarea istoriei ideilor sau ignorarea analizeifilosofice este un mod mascat de a condamna gândirea la captivitate.Cine este interesat de istoria ideilor nu manifestă interesul care-lconcurează pe acela al istoricului, ci unul filosofic: înţelegereafilosofică a structurilor de adâncime a ale culturii şi sensibilităţii, amarilor obsesii care au modelat Weltanschauung-ul oamenilor. Ocarte bună de istorie a ideilor nu oferă doar informaţii despre vechiletrasee ale gândirii, ci permite cititorului ei să retrăiască o stare despirit, experimentând din nou un fel de a vedea lumea, cunoscândspiritualitatea dispărută a unui peisaj cultural interior, cu toateramificaţiile ei filosofice, artistice, religioase sau politice 162 .Cele câteva observaţii legate de filosofia lui Wittgenstein ni separ relevante: în ciuda celor aproape şase decenii scurse de ladispariţia fizică a acestui gânditor original, gândirea sa ne poate oferiun reper esenţial pentru înţelegerea lumii în care trăim. Să-iapreciem filosofia ca atare, cu satisfacţia că ne-a oferit o perspectivăactuală a modului divers de a ne raporta la realitate, la dialogulpermanent deschis a omului cu lumea şi cu sine însuşi.Helis, revistă de cultură, Slobozia, nr. 4 (84), aprilie 2010, nr. 5(85)162Adrian-Paul Iliescu, Anatomia răului politic, op. cit. pp. 27 – 38.188