vorbă cu toţi aceia pe care îi întâlnea, indiferent de condiţia lorsocială. Discuţia cu ceilalţi îţi furnizează, aproape sigur, noi viziuni<strong>şi</strong> perspective. Alţi oameni au avut experienţe pe care Socrate nu le-aavut, idei la care el nu s-a gândit, moduri pe care el nu le-a imaginat.Aşa cum observă Anton Dumitriu, ,,Socrate este primul care spunecă trebuie să te supui regulilor comunicării, care sunt logice” 94 , elimpunând adversarilor obligaţia de a recunoaşte că există legi <strong>şi</strong>norme independente de voinţa <strong>şi</strong> interesul nostru, aşezând astfellogica la începutul tuturor activităţilor omeneşti. Pentru acest ateniande geniu nu era o ru<strong>şi</strong>ne să înveţe de la ceilalţi. Din dialogulCharmides (166 c-d) aflăm că Socrate era foarte autocritic, elmărturisind că este mai dornic întotdeauna să se examineze pe sinedecât pe ceilalţi. Atenianul era convins că tendinţa tuturorimperativelor etice este perfecţionarea sufletului individual.Perfecţionarea personală e un ideal absolut <strong>şi</strong> legea de căpetenie e sănăzuim la realizarea ei. Fericirea trebuie căutată în virtute, or virtuteaînsă<strong>şi</strong> nu e decât această perfecţionare.Conform relatărilor lui Diogenes Laertios, Socrate considera căexistă o singură fericire: ştiinţa, <strong>şi</strong> un singur rău: neştiinţa, socotindcă nu ştie nimic în afara neştiinţei sale (,,Tot ceea ce ştiu este că nuştiu nimic”) 95 . Şi alţi oameni <strong>şi</strong>-au declarat ignoranţa, considerând-oinerentă naturii umane <strong>şi</strong> consolându-se cu acest fapt, fără a încercasă schimbe o atare stare de lucruri. Dar, pentru Socrate,recunoaşterea propriei neştiinţe este primul pas pe drumulînţelepciunii <strong>şi</strong> adoptării unei atitudini filosofice: ,,Eu nu sunt înmăsură să ştiu nimic, dar sunt gata să cercetez împreună cu tine (…)”(Cratylos, 391 a). Diogenes Laertios arată, în acest sens, că luiSocrate îi plăcea să argumenteze în contradictoriu cu oricine sta devorbă cu el, scopul lui fiind să ajungă la adevăr, nu să schimbepărerile celuilalt. Karl Popper apreciază la superlativ aceastătulburătoare conştiinţă socratică a limitei propriei gândiri,convingerea nestrămutată că întotdeauna avem ceva de învăţat, căîntreaga noastră viaţă este o şcoală.94Anton Dumitriu, Retrospective, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991, p. 244.95Diogenes Laertios, Despre vieţile <strong>şi</strong> doctrinele filosofilor, Editura Polirom, Ia<strong>şi</strong>,1997, p. 102159
Sofist celebru în epocă, Protagoras afirmase că ,,Omul e măsuratuturor lucrurilor”, sintagmă care ,,a fost <strong>şi</strong> este considerată magnacharta a relativismului occidental”, după frumoasa expresie auniversitarului italian Giovanni Reale 96 . Pentru Protagoras, criteriuleste ceva relativ, principiul omului-măsură luat ca individ (de<strong>şi</strong> Th.Gomperz consideră că aici este vorba de omul înţeles ca specie, ceeace ar fi făcut din sofistul antic un precursor al lui Kant), în sensul cănu există criteriu absolut care deosebeşte fiinţa de nefiinţă, adevărulde fals <strong>şi</strong>, în general, toate valorile. Dar, dacă aşa stau lucrurile cufiecare individ uman, atunci oricine are dreptul la o părere personalăasupra lucrurilor: nu poate exista o concepţie unitară asupra acestora,fiecare văzând lucrurile din punctul său de vedere. Dincolo demultitudinea de păreri individuale, contează doar ceea ce este comun<strong>şi</strong> valabil pentru toţi oamenii.Nu există ştiinţă despre fiecare individ, ci doar ,,ştiinţă ageneralului”, a ceea ce este comun tuturor lucrurilor (medicul nuînvaţă o ştiinţă pentru fiecare ins, medicina fiind o ştiinţă pentru toţioamenii: dacă el învaţă despre corpul uman, cunoştinţele sale suntvalabile pentru corpul oricărui om). Să depă<strong>şi</strong>m părerea dată desimţuri sau de gândirea superficială <strong>şi</strong> să ne ridicăm la adevăratacunoaştere, cea generalului <strong>şi</strong> a ceea ce este caracteristic fiecăruilucru, aceasta este ideea lui Socrate. Să depă<strong>şi</strong>m ceea ce înţelegefiecare om prin termenul ,,dreptate”, ,,curaj” etc., străduindu-ne săne ridicăm la noţiunile generale de ,,dreptate” sau ,,curaj”. Părerileindividuale pot să difere de la om la om, spun sofiştii, raţiunea însăeste una <strong>şi</strong> aceea<strong>şi</strong> pentru toţi oamenii, crede Socrate. Dialecticienisunt aceia care au capacitatea de vedea lucrurile în unitatea <strong>şi</strong>multiplicitatea lor. Pentru Platon, dialectica este ştiinţa supremă.pentru este metoda sau calea de a ajunge la realitatea lucrurilor.Filosoful este omul care speră sesizeze realitatea, adevărul care seascunde în dosul multiplicităţii amăgitoare a aparenţelor prin metodadialectică <strong>şi</strong> în calitate de dialectician 97 . Karl Popper afirmă căatenianul pledează pentru un ,,esenţialism metodologic”, presupoziţia96Giovanni Reale, Istoria filosofiei antice, volumul al doilea Sofiştii, socraticii <strong>şi</strong>micii socratici, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2009, p. 46.97Athanase Joja, Cunoaştere <strong>şi</strong> acţiune, 1982, Editura Politică, Bucureşti, p. 54.160
- Page 2 and 3:
GRIGORE SPERMEZANRĂTĂCIND PRINTRA
- Page 4 and 5:
CUPRINSCuvânt înainte ………
- Page 6 and 7:
CUVÂNT ÎNAINTEÎntr-o perioadă
- Page 8:
naţională. Să avem curajul să n
- Page 12 and 13:
CULTURĂ ŞI DESTIN,,Când te înt
- Page 14:
cunoaşterii a lui Lucian Blaga. St
- Page 17 and 18:
Ştim că dorita racordare de după
- Page 19 and 20:
istorice fanteziste din mintea occi
- Page 21 and 22:
Australia apare următoarea caracte
- Page 23 and 24:
Mircea Eliade. Daco-romanii au fost
- Page 25 and 26:
vadă stele mai frumoase, dar acest
- Page 27 and 28:
valoare. Uşor de sesizat, valoarea
- Page 29 and 30:
umanitatea oamenilor aparţinând a
- Page 31 and 32:
un cunoscut diplomat român într-u
- Page 33 and 34:
aceste lucrări în rândul elevilo
- Page 35 and 36:
ROMÂNII VĂZUŢI DE ALŢII: O SCRI
- Page 37 and 38:
VĂZUŢI DE ALŢIIUn prieten român
- Page 39 and 40:
Este în fapt judecata unui om care
- Page 41 and 42:
Michael-TitusaDr. C.LondrHelis, rev
- Page 43 and 44:
TITU MAIORESCU - FONDATORUL SOCIET
- Page 45 and 46:
decretele domneşti ale lui Alexand
- Page 47 and 48:
Universităţii din Iaşi (la numai
- Page 49 and 50:
mare, judecând după opera lui, î
- Page 51 and 52:
urmăreau câştigarea unor partiza
- Page 53 and 54:
extraordinarele merite ale acestei
- Page 55 and 56:
noi toţi prietenii d-tale (şi nu
- Page 57:
cea mai înaltă politică a cultur
- Page 60 and 61:
versurile cu răbdare de artizan. ,
- Page 62 and 63:
găseşte deplina realizare în act
- Page 64 and 65:
pe lună. În iulie 1886 îşi ia b
- Page 66 and 67:
C’est le pays de Dieu, c’est la
- Page 68 and 69:
vă ,,omul mic” îşi iroseşte
- Page 70 and 71:
împreună cu restul lotului şi co
- Page 72 and 73:
eznei, care despică întunericul f
- Page 75:
II. ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC -
- Page 78 and 79:
dintre neamurile cele mai cultivate
- Page 80 and 81:
Am auzit, nu rareori, opinia că re
- Page 82 and 83:
oameni a căror grijă prioritară
- Page 85 and 86:
CARE ESTE DIMENSIUNEA REALĂ A REFO
- Page 87:
aceste întrebări şi la multe alt
- Page 90 and 91:
Dacă toate metodele noastre de pre
- Page 93 and 94:
DEMNITATEA PROFESIEIÎntr-o societa
- Page 95:
consideră adesea, dimpotrivă, cre
- Page 98 and 99:
trebuie să laşi ceva în urma ta,
- Page 100 and 101:
politică, occidentalii luându-şi
- Page 102 and 103:
101
- Page 104 and 105:
protejeze de influenţele nocive al
- Page 106 and 107:
Reeditarea Elementelor de etică po
- Page 108 and 109:
un anumit set de valori posibil în
- Page 110 and 111: 109
- Page 112 and 113: până la desfigurare (...)”, ar
- Page 114 and 115: mai fi original. E adevărat că or
- Page 116 and 117: în toate domeniile ei. Bănuiesc c
- Page 118 and 119: obosească, nimeni nu mai are timp
- Page 120 and 121: ămânem mereu oameni care nu uită
- Page 122 and 123: tendinţa de a nu fi interesat de c
- Page 124 and 125: clasice, după celebra expresie a s
- Page 126 and 127: Când nu avem cultul cuvântului, c
- Page 128 and 129: 127
- Page 130 and 131: 129
- Page 132 and 133: preferat să-şi utilizeze propria-
- Page 134 and 135: 133
- Page 136 and 137: asă, care însă e indolent şi tr
- Page 138 and 139: celui care duce până la ultimele
- Page 140 and 141: espectă zeii cetăţii, teoriile e
- Page 142 and 143: mi-au lipsit, atenieni, ci neruşin
- Page 144 and 145: eronată că popoarele de azi şi v
- Page 146 and 147: - au capacitatea de a urmări în p
- Page 148 and 149: Filosoful nu are de ce să se team
- Page 150 and 151: se ,,purifice”, să se elibereze
- Page 152 and 153: perfecţiune a vieţii creştine, r
- Page 154 and 155: SOCRATE - PRECURSOR DE GENIU AL GÂ
- Page 156 and 157: poate fi considerată ,,raţionalis
- Page 158 and 159: secretul anticilor? Eu sugerez că
- Page 162 and 163: lui Socrate fiind aceea că veritab
- Page 164 and 165: demonstrează şi nu clarifică nim
- Page 166 and 167: În acest sens, poate fi făcută o
- Page 168 and 169: deosebeşte radical de aceea a sofi
- Page 170 and 171: cunoaşterii supreme este cunoaşte
- Page 172 and 173: Socrate cel mai genial deşteptăto
- Page 174 and 175: moarte” ducând la cunoaşterea d
- Page 176 and 177: instanţieri ale claselor de obiect
- Page 178 and 179: E o carte care îndeamnă la reflec
- Page 180 and 181: nici n-a pretins că desăvârşeş
- Page 182 and 183: apreciere şocantă afirmând că p
- Page 184 and 185: pentru acela care vrea să le desci
- Page 186 and 187: ,,Crampa mintală” generatoare de
- Page 188 and 189: pentru toţi”, orientarea către
- Page 190 and 191: CONOTAŢIILE ETICE ALE HOLOCAUSTULU
- Page 192 and 193: majuscule)” 166 . Acelaşi sens f
- Page 194 and 195: noiembrie 2004. Concluzia Raportulu
- Page 196 and 197: lui Hitler nu a schimbat ideologia
- Page 198 and 199: memorii cuprinzând povestea vieţi
- Page 200 and 201: gradual, folosind metode diferite 1
- Page 202 and 203: indignare, oroare, ură şi dispre
- Page 204 and 205: în vina colectivă”, deşi într
- Page 206 and 207: necesară realizarea unei distincţ
- Page 208 and 209: exterminare de la Auschwitz, mulţi
- Page 210 and 211:
evoluţii spre o societate modernă
- Page 212 and 213:
în viitor. Preconizatele şi aşte
- Page 214 and 215:
presupune cultivarea aptitudinilor
- Page 216:
215