articole şi eseuri - Revista HELIS

Sofist celebru în epocă, Protagoras afirmase că ,,Omul e măsuratuturor lucrurilor”, sintagmă care ,,a fost şi este considerată magnacharta a relativismului occidental”, după frumoasa expresie auniversitarului italian Giovanni Reale 96 . Pentru Protagoras, criteriuleste ceva relativ, principiul omului-măsură luat ca individ (deşi Th.Gomperz consideră că aici este vorba de omul înţeles ca specie, ceeace ar fi făcut din sofistul antic un precursor al lui Kant), în sensul cănu există criteriu absolut care deosebeşte fiinţa de nefiinţă, adevărulde fals şi, în general, toate valorile. Dar, dacă aşa stau lucrurile cufiecare individ uman, atunci oricine are dreptul la o părere personalăasupra lucrurilor: nu poate exista o concepţie unitară asupra acestora,fiecare văzând lucrurile din punctul său de vedere. Dincolo demultitudinea de păreri individuale, contează doar ceea ce este comunşi valabil pentru toţi oamenii.Nu există ştiinţă despre fiecare individ, ci doar ,,ştiinţă ageneralului”, a ceea ce este comun tuturor lucrurilor (medicul nuînvaţă o ştiinţă pentru fiecare ins, medicina fiind o ştiinţă pentru toţioamenii: dacă el învaţă despre corpul uman, cunoştinţele sale suntvalabile pentru corpul oricărui om). Să depăşim părerea dată desimţuri sau de gândirea superficială şi să ne ridicăm la adevăratacunoaştere, cea generalului şi a ceea ce este caracteristic fiecăruilucru, aceasta este ideea lui Socrate. Să depăşim ceea ce înţelegefiecare om prin termenul ,,dreptate”, ,,curaj” etc., străduindu-ne săne ridicăm la noţiunile generale de ,,dreptate” sau ,,curaj”. Părerileindividuale pot să difere de la om la om, spun sofiştii, raţiunea însăeste una şi aceeaşi pentru toţi oamenii, crede Socrate. Dialecticienisunt aceia care au capacitatea de vedea lucrurile în unitatea şimultiplicitatea lor. Pentru Platon, dialectica este ştiinţa supremă.pentru este metoda sau calea de a ajunge la realitatea lucrurilor.Filosoful este omul care speră sesizeze realitatea, adevărul care seascunde în dosul multiplicităţii amăgitoare a aparenţelor prin metodadialectică şi în calitate de dialectician 97 . Karl Popper afirmă căatenianul pledează pentru un ,,esenţialism metodologic”, presupoziţia96Giovanni Reale, Istoria filosofiei antice, volumul al doilea Sofiştii, socraticii şimicii socratici, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2009, p. 46.97Athanase Joja, Cunoaştere şi acţiune, 1982, Editura Politică, Bucureşti, p. 54.160