în toate domeniile ei. Bănuiesc că la acest din urmă sens te referi, caatare voi încerca să-mi susţin opiniile referindu-mă la un „idealeducaţional”, la ceea ce aşteaptă societatea din partea membrilor ei,precizând că nu există un singur ideal <strong>şi</strong> că istoria a arătat mutaţiisemnificative cu privire la acesta.La limită, am putea spune că idealul educaţional al Sparteiantice a fost ,,militarul”, cel al Atenei antice era ,,kalokagathion”(omul frumos <strong>şi</strong> bun), cel al Angliei de acum câteva sute de anifiind ,,gentleman”-ul, aşa cum în Germania a fost propus în secolul alXIX-lea ca ideal ,,omul de caracter” etc., fiind greu de crezut căunele din ele ar fi actualmente depă<strong>şi</strong>te. Cunosc prea puţin despreidealurile altor naţiuni din ziua de azi, dar cred că problema trebuievăzută din perspectiva tinerilor unei Românii aflată într-ointerminabilă ,,tranziţie spre economia de piaţă”, viitorul acestoradovedindu-se, din păcate, sumbru. Trăim într-o societate înschimbare, supusă unor continue mutaţii economice, sociale <strong>şi</strong>culturale <strong>şi</strong> avem spectrul obsedant al zilei de mâine, grija pentruasigurarea existenţei cotidiene absorbindu-ne aproape total. Aşa seexplică faptul că între ,,a fi” <strong>şi</strong> ,, avea” accentul cade pe a douapreocupare.Nu mai preţuim oamenii după valoarea lor intrinsecă, ci dupăceea ce posedă (bani, autoturisme de lux, confort de tip occidentaletc.), ceea ce înseamnă efectiv o răsturnare a valorilor, materialismul– sau, mai degrabă, materialitatea vulgară - câştigând net în bătăliacu spiritualitatea. Televiziunile uită adesea să invite în studiourile lorpe adevăraţii oameni de cultură, dar ecranul ne este invadat de felulde învârtiţi deveniţi miliardari în ultimii ani, realizaţi din punct devedere material, cu succes în ,,afaceri” <strong>şi</strong> cu tupeu cât încape, darcam certaţi cu limba română <strong>şi</strong> normele gramaticale, de<strong>şi</strong> ne oferăsfaturi despre cum să reu<strong>şi</strong>m în viaţă, ca <strong>şi</strong> cum ei în<strong>şi</strong><strong>şi</strong> ar fi idealulspre care trebuie să ne îndreptăm.Ar fi absurd să dispreţuim valorile materiale, dar ar trebuim săreflectăm mai mult dacă nu cumva, punând prea mare preţ pe lucruri,riscăm să nu preţuim propria viaţă. Cred că idealul tinerilor de azi artrebui să fie preocuparea pentru realizarea propriei împliniri <strong>şi</strong> pentrua deveni cetăţeni demni ai ţării lor, adică pur <strong>şi</strong> simplu oameni. Ei nu115
trebuie să uite că au de învăţat toată viaţa (la 80 de ani, Goetheprefera ca semenii lui să i se adreseze cu ,,domnule student” tocmaipentru că se considera un perpetuu <strong>şi</strong> modest învăţăcel, în spiritulînvăţăturii măreţului atenian Socrate), căutând să devină competenţiîn domeniul de activitate pentru care optează. Avem datoria să necultivăm după propriile puteri, mai mari ori mai mici cu care suntemînzestraţi, iar tentativa de a ne autodepă<strong>şi</strong> nu poate fi decât benefică,chiar dacă nu ne este uşor. Nu ar strica să ne amintim mereu decelebra maximă latină ,,Per aspera ad astra” (Pe căi aspre cătrestele).Reporter: Dvs. aţi afirmat că ,,în ziua de azi nu se mai citeşteca în trecut”; totu<strong>şi</strong>, ce v-a determinat să scrieţi cartea ,,Introducereîn gândirea unor mari filosofi” <strong>şi</strong> să o publicaţi?Într-adevăr, Editura Didactică <strong>şi</strong> Pedagogică din Bucureşti mi-apublicat cartea amintită, considerând chiar că merită să fie reeditată.Cu riscul de a fi considerat lipsit de modestie, îmi permit să citezcâteva rânduri trecute în consideraţiile introductive: ,,Ne place saunu, în lume se citeşte astăzi mai puţin decât înainte. Cartea <strong>şi</strong>universul tipăriturii, ceea ce sociologul canadian Marshall McLuhan numea inspirat , au cunoscutreculul în faţa ofensivei informaţiei electronice. Trebuie să neîmpăcăm cu gândul că viitorul aparţine computerelor, iar actualelebiblioteci vor deveni anacronice. Nu ştim dacă acest lucru înseamnăun câştig în plan spiritual - problema rămâne oricum deschisă - <strong>şi</strong> nevine greu să acceptăm că tipăriturile, care au format zeci degeneraţii, <strong>şi</strong>-au pierdut valenţele formative. Chiar dacă s-ar putea săne înşelăm, credem, totu<strong>şi</strong>, că miracolul numit carte va mai juca unrol important în viaţa omenirii încă multă vreme de acum înainte”.Fenomenul constatat este, din păcate, real. Vedem pe miculecran filme americane, cu locuinţe dotate cu toate facilităţile, dar încâte dintre ele putem vedea rafturi de cărţi? Putem observa interioarepline de aparatură electronică, dar nu <strong>şi</strong> aceste podoabe aleînţelepciunii numite cărţi <strong>şi</strong> considerate, probabil, perimate. Într-operioadă în care,,însă<strong>şi</strong> acceleraţia se accelerează”, cărţile au ajuns să116
- Page 2 and 3:
GRIGORE SPERMEZANRĂTĂCIND PRINTRA
- Page 4 and 5:
CUPRINSCuvânt înainte ………
- Page 6 and 7:
CUVÂNT ÎNAINTEÎntr-o perioadă
- Page 8:
naţională. Să avem curajul să n
- Page 12 and 13:
CULTURĂ ŞI DESTIN,,Când te înt
- Page 14:
cunoaşterii a lui Lucian Blaga. St
- Page 17 and 18:
Ştim că dorita racordare de după
- Page 19 and 20:
istorice fanteziste din mintea occi
- Page 21 and 22:
Australia apare următoarea caracte
- Page 23 and 24:
Mircea Eliade. Daco-romanii au fost
- Page 25 and 26:
vadă stele mai frumoase, dar acest
- Page 27 and 28:
valoare. Uşor de sesizat, valoarea
- Page 29 and 30:
umanitatea oamenilor aparţinând a
- Page 31 and 32:
un cunoscut diplomat român într-u
- Page 33 and 34:
aceste lucrări în rândul elevilo
- Page 35 and 36:
ROMÂNII VĂZUŢI DE ALŢII: O SCRI
- Page 37 and 38:
VĂZUŢI DE ALŢIIUn prieten român
- Page 39 and 40:
Este în fapt judecata unui om care
- Page 41 and 42:
Michael-TitusaDr. C.LondrHelis, rev
- Page 43 and 44:
TITU MAIORESCU - FONDATORUL SOCIET
- Page 45 and 46:
decretele domneşti ale lui Alexand
- Page 47 and 48:
Universităţii din Iaşi (la numai
- Page 49 and 50:
mare, judecând după opera lui, î
- Page 51 and 52:
urmăreau câştigarea unor partiza
- Page 53 and 54:
extraordinarele merite ale acestei
- Page 55 and 56:
noi toţi prietenii d-tale (şi nu
- Page 57:
cea mai înaltă politică a cultur
- Page 60 and 61:
versurile cu răbdare de artizan. ,
- Page 62 and 63:
găseşte deplina realizare în act
- Page 64 and 65:
pe lună. În iulie 1886 îşi ia b
- Page 66 and 67: C’est le pays de Dieu, c’est la
- Page 68 and 69: vă ,,omul mic” îşi iroseşte
- Page 70 and 71: împreună cu restul lotului şi co
- Page 72 and 73: eznei, care despică întunericul f
- Page 75: II. ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC -
- Page 78 and 79: dintre neamurile cele mai cultivate
- Page 80 and 81: Am auzit, nu rareori, opinia că re
- Page 82 and 83: oameni a căror grijă prioritară
- Page 85 and 86: CARE ESTE DIMENSIUNEA REALĂ A REFO
- Page 87: aceste întrebări şi la multe alt
- Page 90 and 91: Dacă toate metodele noastre de pre
- Page 93 and 94: DEMNITATEA PROFESIEIÎntr-o societa
- Page 95: consideră adesea, dimpotrivă, cre
- Page 98 and 99: trebuie să laşi ceva în urma ta,
- Page 100 and 101: politică, occidentalii luându-şi
- Page 102 and 103: 101
- Page 104 and 105: protejeze de influenţele nocive al
- Page 106 and 107: Reeditarea Elementelor de etică po
- Page 108 and 109: un anumit set de valori posibil în
- Page 110 and 111: 109
- Page 112 and 113: până la desfigurare (...)”, ar
- Page 114 and 115: mai fi original. E adevărat că or
- Page 118 and 119: obosească, nimeni nu mai are timp
- Page 120 and 121: ămânem mereu oameni care nu uită
- Page 122 and 123: tendinţa de a nu fi interesat de c
- Page 124 and 125: clasice, după celebra expresie a s
- Page 126 and 127: Când nu avem cultul cuvântului, c
- Page 128 and 129: 127
- Page 130 and 131: 129
- Page 132 and 133: preferat să-şi utilizeze propria-
- Page 134 and 135: 133
- Page 136 and 137: asă, care însă e indolent şi tr
- Page 138 and 139: celui care duce până la ultimele
- Page 140 and 141: espectă zeii cetăţii, teoriile e
- Page 142 and 143: mi-au lipsit, atenieni, ci neruşin
- Page 144 and 145: eronată că popoarele de azi şi v
- Page 146 and 147: - au capacitatea de a urmări în p
- Page 148 and 149: Filosoful nu are de ce să se team
- Page 150 and 151: se ,,purifice”, să se elibereze
- Page 152 and 153: perfecţiune a vieţii creştine, r
- Page 154 and 155: SOCRATE - PRECURSOR DE GENIU AL GÂ
- Page 156 and 157: poate fi considerată ,,raţionalis
- Page 158 and 159: secretul anticilor? Eu sugerez că
- Page 160 and 161: vorbă cu toţi aceia pe care îi
- Page 162 and 163: lui Socrate fiind aceea că veritab
- Page 164 and 165: demonstrează şi nu clarifică nim
- Page 166 and 167:
În acest sens, poate fi făcută o
- Page 168 and 169:
deosebeşte radical de aceea a sofi
- Page 170 and 171:
cunoaşterii supreme este cunoaşte
- Page 172 and 173:
Socrate cel mai genial deşteptăto
- Page 174 and 175:
moarte” ducând la cunoaşterea d
- Page 176 and 177:
instanţieri ale claselor de obiect
- Page 178 and 179:
E o carte care îndeamnă la reflec
- Page 180 and 181:
nici n-a pretins că desăvârşeş
- Page 182 and 183:
apreciere şocantă afirmând că p
- Page 184 and 185:
pentru acela care vrea să le desci
- Page 186 and 187:
,,Crampa mintală” generatoare de
- Page 188 and 189:
pentru toţi”, orientarea către
- Page 190 and 191:
CONOTAŢIILE ETICE ALE HOLOCAUSTULU
- Page 192 and 193:
majuscule)” 166 . Acelaşi sens f
- Page 194 and 195:
noiembrie 2004. Concluzia Raportulu
- Page 196 and 197:
lui Hitler nu a schimbat ideologia
- Page 198 and 199:
memorii cuprinzând povestea vieţi
- Page 200 and 201:
gradual, folosind metode diferite 1
- Page 202 and 203:
indignare, oroare, ură şi dispre
- Page 204 and 205:
în vina colectivă”, deşi într
- Page 206 and 207:
necesară realizarea unei distincţ
- Page 208 and 209:
exterminare de la Auschwitz, mulţi
- Page 210 and 211:
evoluţii spre o societate modernă
- Page 212 and 213:
în viitor. Preconizatele şi aşte
- Page 214 and 215:
presupune cultivarea aptitudinilor
- Page 216:
215