articole şi eseuri - Revista HELIS

,,succesiune neîntreruptă de adversităţi”, după expresia lui GeorgeUscătescu. Clasificarea popoarelor în ,,mari”, ,,mijlocii” şi ,,mici”,adesea uzitată, este folosită - de regulă - împotriva noastră, româniifiind trecuţi în neinvidiata ultimă categorie. Suntem consideraţiuneori, concesiv, cel mult o ţară dar nu şi o cultură ,,mijlocie”,etichetă ce pare a ne-o fi însuşit cu resemnare. Statornici de mileniiîn vatra strămoşească, caz singular între vecinii noştri, mereu trebuiesă ne justificăm locul pe care-l ocupăm printre popoarele Europei.Valori culturale româneşti există şi, cu siguranţă, vor maiexista. Acestea însă trebuie să fie recunoscute public, având nevoiede prestigiu ca să se impună şi să-şi exercite influenţa. Cu rareexcepţii, străinătatea a ignorat şi continuă actualmente să ignoreoriginalitatea, expresivitatea şi varietatea creaţiei noastre culturale.Mult invocata ,,barieră lingvistică”, româna nefiind o limbă decirculaţie europeană, poate explica într-o oarecare măsură aceastănecunoaştere, ,,ieşirea în lume” prin traduceri, manifestări artisticeetc. necesitând consistente sume financiare de care niciodată n-amdispus în ultimii ani, situaţie neimputabilă altora dinafara graniţelor.Există însă şi o altă explicaţie, care nu ne poate lăsa indiferenţi:suntem ignoraţi dintr-un dispreţuitor orgoliu, punându-se semnulidentităţii dintre starea noastră economică periferică şi starea noastrăculturală, ,,complexul de superioritate” occidental – devenit de multăvreme prejudecată – producându-ne o reală insatisfacţie.Integrarea noastră în structurile europene va avea nu doar unimpact economic, ci şi unul cultural. Să nu ne legănăm în iluzii înaceastă privinţă, ne avertiza un cunoscut diplomat român într-uninterviu apărut în presă: există o puternică presiune culturală şi vatrebui să fim preocupaţi cu precădere de afirmarea identităţii noastreculturale în lume.Problema a fost şi este reală, fiind sesizată şi de un alt ilustrucărturar, Onisifor Ghibu: ,,Noi nu dorim să ne occidentalizăm, să neeuropenizăm sau să ne civilizăm cu orice preţ, ci să ne dezvoltăm lamaximum şi optimum calităţile noastre specifice, pe care apoibucuros le închinăm pe altarul Europei şi al întregii omeniri”.Am în faţă traducerea în franceză a cunoscutei Trilogia12