articole şi eseuri - Revista HELIS

CUVÂNT ÎNAINTEÎntr-o perioadă în care societatea românească de azi esteaborbită de grijile materiale ale asigurării existenţei cotidene, avorbi despre cultură, şcoală şi educaţie pare lipsă de realism. Înprincipiu, se admite că acestea reprezintă nişte podoabe frumoase,bune de etalat şi de admirat pentru zilele noastre, dar de prea micăutilitate într-o lume în care posesia bunurilor materiale a devenitobsedantă şi aproape exclusivă pentru mulţi dintre concetăţeniinoştri. Verbul ,,a avea” a trecut de multă vreme în faţa verbului ,,afi”, oamenii fiind evaluaţi nu după ceea ce reprezintă ca valoriintrinseci, ci după ceea ce posedă. Conform unei prejudecăţiactuale, deţinătorul unor frumoase situaţii financiare şi materiale,indiferent cum acestea au fost obţinute, este considerat deştept şitrebuie privit cu respect, în schimb prostia este echivalată cusărăcia. E greu de luptat împotriva unei atari opinii, conştient deadevărul vorbei de duh a lui Grigore C. Moisil, care arăta că estemai greu de dezintegrat o prejudecată decât un atom. Scriind acesterânduri, mi-am dorit doar să subliniez că şcoala, cultura şi educaţiasunt astăzi postate într-un nedorit şi nemeritat con de umbră, iarreevaluarea lor mi se pare un act de reparaţie necesar.Trăim astăzi un moment de cotitură, trebuie să ne integrămîntr-un nou tip de societate, ca atare ne punem întrebări legate deidentitatea şi alteritatea noastră dintr-un spectru larg de probleme:cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm, ce loc ni serezervă în concertul naţiunilor lumii lumii civilizate, ce dăm şi ceprimim în schimburile culturale la nivel mondial, ce avem de făcutpentru cultura şi educaţia cetăţenilor României de azi în vedereaunei mai bune adecvări la noile realităţi etc. E greu să pretindemrespectul celor dinafara ţării dacă nu avem noi înşine conştiiinţa5