articole şi eseuri - Revista HELIS

5. Filosofia este o artă a artelor şi ştiinţă a ştiinţelor (tehnétehne kai episteme epistemon).6. Filosofia este dragoste de înţelepciune (philía sophías ).Cu toate acestea, există şi alte definiţii ale filosofiei pe careDavid Armeanul le omite:a) Filosofia este ştiinţa adevărului (theoría tēs aletheίas),conform ,,Metafizicii” lui Aristotel (II. 2. 993 a).b) Filosofia este ştiinţa teoretică a primelor principii şi cauze(idem, I / A. 2. 982 b).c) Filosofia este cunoaşterea de sine a omului (Platon,Charmides, sub forma acelui îndemn pus în gura lui Socrate ,,Gnothiseautōn” - ,,Cunoaşte-te pe tine însuţi”) 64 .Filosofia modernă a preluat doar definiţia care face trimitere laetimologia cuvântului (dragoste de înţelepciune), celelalte intrândîntr-un con de umbră, ceea ce explică de ce filosofia şi-a pierdutobiectul, aşa cum a fost definit de vechii greci. Oricum, dincolo dediferitele ei definiţii aparent contradictorii, acestea au un elementcomun, în ultimă instanţă toate desemnând filosofia ca aspiraţie spreînţelepciune şi cunoaştere. Fapt îmbucurător, secolul XX şi acestdebut de mileniu par să-şi fi reconsiderat atitudinea prin tentativa derecuperare a obiectului şi problematicii filosofiei greceşti, în acestsens un merit incontestabil revenindu-i lui Martin Heidegger.Constantin Noica aprecia faptul că, într-o lume obsedată decunoştinţe, Heidegger reabilitează problema înţelesurilor, adică –după părerea gânditorului român – filosofia însăşi. Când filosoful dela Freiburg se întreba obsesiv ,,Ce înseamnă asta?”, ,,Ce este asta?”,el reiterează căutarea esenţei sau sensului (în greceşte noema)asemenea vechilor greci, de aici predilecţia acestuia pentruetimologii, lecţie însuşită la noi şi de C. Noica. Dacă în veacul alXVIII-lea se arăta că greaca veche ar fi limba filosofiei, două secolemai târziu Heidegger spune că şi germana poate juca acelaşi rol; peurmele sale, C. Noica susţine şi el că româna este de asemenea aptăsă exprime subtilităţile filosofiei, rămânând însă deschisă întrebareadacă şi de ce doar unele limbi – presupuse privilegiate în aceste sens64Apud Mihai Baciu, Introducere în filosofie, ,,Vasile Goldiş” University Press,Arad, 2006, pp. 14 – 16.144