articole şi eseuri - Revista HELIS

Privind adevărul în faţă, trebuie arătat că prestigiul social alcadrelor didactice s-a erodat prea mult pentru a privi acest fenomencu detaşare olimpiană. Teoriile economice afirmă că mărimeasalariului este serios influenţată de vectorul cheltuieli pentruformarea sau calificarea forţei de muncă; judecând după acestcriteriu, oamenii de serviciu din anumite sectoare productive seformează mai greu decât cadrele didactice, de vreme ce salariile lorsunt sensibil mai ridicate. Dar, admiţând o asemenea stare de fapt, seajunge la o răsturnare a unor valori consacrate prin tradiţie: de ce săstudiezi ani buni pentru a deveni cadru didactic, de vreme ceînţelepciunea proverbului românesc ,,Ai carte, ai parte” devine lipsităde conţinut, iar avantajele materiale nu derivă automat din nivelul depregătire? Să ne mai mirăm atunci că unii dintre foştii absolvenţi ailiceelor noastre deveniţi studenţi la universitate renunţă la studii înfavoarea unor domenii lucrative care să le aducă în scurt timpcâştiguri substanţiale?Viaţa cotidiană şi statutul actual de dascăl ne obligă sărecunoaştem că avem o condiţie socială mai mult decât modestă şi neîncălzeşte prea puţin faptul că şi alţi oameni de cultură neîmpărtăşesc soarta. Cărţile, exponente culturale accesibile altădatăoricui, au devenit tot mai scumpe, iar achiziţionarea lor se transformăîntr-un lux. Ne putem închipui un cadru didactic despărţit de aceastăsursă esenţială prin bariera preţurilor exorbitante ce limiteazădramatic accesul la cultură? Din păcate, prozaismul vieţii este maiputernic decât orice închipuire şi ne prezintă o realitate ce ucidevisele. Din lipsa, devenită banală, a fondurilor băneşti, puţini dintrenoi şi-au putut permite o vacanţă dorită şi meritată la munte sau lamare. Cea mai mare ruşine pentru cineva, scria un eseist spaniol, esteruşinea de a fi sărac.Fără intenţii de lamentare, demersul meu s-a dorit acum opledoarie lucidă pentru statutul şi demnitatea oamenilor de la catedră,intraţi prin forţa împrejurărilor într-un nedorit şi, sperăm, momentancon de umbră. Merităm altceva decât poziţia inferioară în caresuntem situaţi în ierarhia socială valorică, deşi probabil că societateanu ne poate oferi momentan mai mult. Nu suntem doar beneficiari aceea ce se realizează în sectoarele economice, aşa cum greşit se93