articole şi eseuri - Revista HELIS

conform Raţiunii, creştinii sunt filosofi deoarece ei trăiesc conformLogosului divin, susţine Justin Filosoful. În aceeaşi manieră ca şifilosofia greacă, filosofia creştină se va prezenta atât ca discurs, cât şica mod de viaţă. Noţiunea filosofică de progres spiritual constituiearmătura însăşi a formării şi învăţăturii creştine 79 . Nu este de mirarecă Justin, printr-un artificiu, îi va înregimenta şi pe precursorii grecide la care a preluat idei în rândul creştinilor ,,avant la lettre” atuncicând notează: ,,Cei ce înainte de Hristos au dus o viaţă condusă deraţiune (logos) sunt creştini chiar dacă au fost consideraţi atei,precum Socrate, Heraclit şi semenii lor” (Apologia, I, 46, 3).Identificându-se creştinismul cu filosofia, în creştinism aparpractici sau exerciţii spirituale proprii filosofiei profane. Clement(cca. 150–cca. 215), reprezentant principal al orientării teologicocreştinedin cadrul şcolii din Alexandria, va putea scrie: ,,E necesarca legea divină să inspire frică, pentru ca filosoful să obţină şi săpăstreze liniştea sufletului (amerimnia), graţie prudenţei (eulabeia) şiatenţiei (prosoché) faţă de sine însuşi” (Stromate, II, 120, 1) 80 . Înaceastă frază întrezărim tot universul gândirii antice. Asemănător vorgândi şi Părinţii Bisericii din secolul al IV-lea, printre ei Vasile dinCezareea, Grigorie din Nazianz, Grigorie din Nyssa sau EvagriePonticul. ,,Păzeşte-te să nu intre în inima ta gândul nelegiuit”,predică Vasile îndemnând la vegherea asupra spiritului şi sufletuluinostru pentru a trăi în conformitate cu raţiunea.În acelaşi secol al IV-lea, în Egipt şi Siria se dezvoltăfenomenul monahismului, atunci când anumiţi creştini încep sădorească să atingă perfecţiunea creştină printr-o practică eroică aîndemnurilor evanghelice şi imitarea vieţii lui Hristos, retrăgându-seîn deşert şi ducând o viaţă consacrată în întregime unei asceze aspreşi meditaţiei. Nu erau oameni cultivaţi şi nu se gândeau la vreolegătură oarecare cu filosofia, găsindu-şi modelele în Vechiul şi NoulTestament, dar şi – variantă posibilă – în exemplele ascetismuluibudist sau maniheist. Ulterior, ,,monahismul savant” al mănăstirilor,descins din cel profan, va desemna modul de viaţă monastic ca79Pierre Hadot, Ce este filosofia antică?, Editura Polirom, Iaşi, 1997, pp. 259 –261.80Pierre Hadot, op. cit., pp. 262 – 263.150