articole şi eseuri - Revista HELIS

momentul apariţiei Convorbirilor literare nu exista gazetă literarăpropriu-zisă, cu literatura ocupându-se gazetele politice ale vremii, încare puteai vedea poezii, nuvele sau satire. În numărul inauguralapare programul revistei elaborat de Titu Maiorescu, după mărturiaredactorului Iacob Negruzzi, în care sunt prezentate ţelurile şiprogramul noii publicaţii: ,,În Iaşi, unde nu se mai află centrulpolitic, a rămas o inteligenţă destul de răspândită, unde înalte şinumeroase instituţii şcolare întreţin o activitate ştiinţificăpermanentă, s-a format încă de mai mult o societate literară Junimea,care din an în an ia proporţii crescânde şi totodată solide şi din parteacăreia publicăm tot în acest număr importantul apel către autoriiromâni. Aceste elemente reclamă înfiinţarea unei reviste care să aibăscopul de a reproduce şi răspândi tot ce intră în cercul ocupaţiilorliterare şi ştiinţifice, de a supune unei critici serioase operele ce apardin orice ramură a ştiinţei, de a da seama despre activitatea şiproducerile societăţilor literare, în special a celei din Iaşi şi de a servica punct de întâlnire şi de înfrăţire între autorii naţionali. [...] Subnumele de Convorbiri literare va apare la două săptămâni o revistă înformatul stinsei România literară. Începutul este modest, darredacţiunea sperează că va putea da în curând acestei foi proporţiunimai însemnate prin binevoitorul concurs ce este în drept de a aşteptadin partea tuturor autorilor români” 37 . Poate că nu întâmplător, câtevaluni mai târziu Titu Maiorescu este numit membru al SocietăţiiAcademice Române (20 iulie 1667), la vârsta de 27 de ani.Apărută din martie 1867 şi până în august 1944, mai întâi laIaşi, apoi din 1885 la Bucureşti, revista Convorbiri literare s-abucurat de un imens prestigiu intelectual în ţara noastră. În primeledecenii, ca organ al societăţii Junimea avându-l ca redactor pe IacobNegruzzi iar ca spirit rector pe Maiorescu, a exercitat o puternicăinfluenţă asupra mişcării literare româneşti din a doua jumătate asecolului al XIX-lea. O istorie a literaturii române care să eludezeefervescenţa creatoare stârnită şi stimulată continuu de Junimea şiConvorbiri literare ar fi de neconceput. Chiar şi fără a fi partizani aiideilor junimiste, obiectivitatea ne obligă se recunoaştem37Titu Maiorescu, op. cit. ( în “Tabel cronologic” semnat de Domnica Filimon), p.19.51