articole şi eseuri - Revista HELIS

împreună cu restul lotului şi condamnat la 14 ani de muncă silnicăsub acuzaţia de complicitate cu fascismul. Refuzul de recunoaşte căîn prezenţa lui s-au purtat discuţii ,,duşmănoase” şi că s-a complotatîmpotriva orânduirii de stat îl vor transforma din martor în inculpat.Steinhardt recunoaşte că decizia sa de a nu deveni martor al acuzăriipentru a-şi salva conştiinţa a fost influenţată de tatăl său, Oscar(inginer, fost coleg la Politehnica din Zürich cu Albert Einstein): ,,Eadevărat, zicea tata, că vei avea zile foarte grele. Dar nopţile le veiavea liniştite (...), vei dormi bine. Pe când, dacă accepţi să deviimartor al acuzării vei avea, ce-i drept, zile destul de bune dar nopţilevor fi îngrozitoare”. Dincolo de decizia demnă a unui om de elită dea face mai degrabă puşcărie decât să devină o unealtă a regimuluicomunist prin trădarea unui prieten, pentru Steinhardt C. Noica a fostpersonalitatea cea mai importantă în ordinea formaţiei salaintelectuale: ,,(...) în afara părinţilor mei, e omul care mi-a influenţatcel mai mult viaţa”. O întâlnire oricum benefică pentru amândoi, darşi pentru cultura noastră naţională.Titlul acestui roman-jurnal ar putea fi derutant: el lasă impresiacelui care nu l-a parcurs că autorul a realizat în celula deţinuţilorînsemnări cronologice la zi. Dar, aşa cum mărturiseşte Steinhardt,,,creion şi hârtie nici gând să fi avut în închisoare”, ca atare pretinsuljurnal este mai degrabă o evocare memorialistică în careevenimentele sunt prezentate pe sărite, ceea ce nu-l împiedică să fie ocarte realmente fascinantă. Mai mult, despre ce ,,fericire” poate fivorba, de vreme ce perioada evocată cuprinde perioada sa de detenţie(1959-1964), Steinhardt fiind eliberat cu ultimul lot al deţinuţilorpolitici, ca urmare a graţierii acordate din dispoziţia lui GheorgheGheorghiu-Dej? Cum poate fi fericit un om cu un destin atât deaspru, condamnat şi torturat numai pentru vina de a fi un intelectual,personaj tragic care ar fi putut spune, precum Malraux, că ,,Istoriami-a traversat viaţa ca un tanc”? Răspunsul este relativ simplu:fericirea vine din acceptarea religiei creştin-ortodoxe de cătreneliniştitul Nicu Steihardt. Jurnalul fericirii este cartea unui destin şia unei biografii spirituale remarcabile. ,,Cine a fost creştinat de copilmic nu are de unde să ştie şi nu poate bănui ce înseamnă botezul.Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale69