articole şi eseuri - Revista HELIS

un popor creştin de milenii şi nu a fost nevoie să ne creştinăm ,,pecale administrativă”, prin porunca unui rege şi nici să ne ,,botezăm”creştineşte prin trecerea unui râu.Misiunea istorică a popoarelor n-are întotdeauna aceeaşistrălucire, scria Mircea Eliade. Există naţiuni la căror rol în istorie n-a fost niciodată pus la îndoială; dar există şi altele, puţin fericite, careîndeplinesc misiuni ingrate, pe care omenirea uită să le pună lasocoteală. Un asemenea rol discret a revenit românilor. Noi n-amcunoscut odihna, calmul, bucuria de a crea în timp. Constant atacaţi,n-am putut decât să ne apărăm, printr-un război continuu, însuşidreptul la existenţă. Cu fiecare bătălie, românii şi-au riscat totul:dreptul la viaţă, religia, limba şi cultura lor proprie 4 .Nici azi lucrurile nu s-au schimbat prea mult, chiar dacămodalităţile utilizate sunt altele. Trebuie să ne apărăm propriaidentitate culturală, într-o vreme în care presiunea exercitată deintegrarea în structurile europene creşte continuu. Istoria noastră parea fi supusă unei revizuiri în care nu este urmărit adevărul, cirealizarea unor oculte interese geo-politice. Ni se contestă originea şivechimea, ni se contestă drepturile noastre dintotdeauna asuprealocurilor în care ne-am născut şi trăim, ni se contestă toponimiileromâneşti ale acestui spaţiu etnografic. Dar dacă, într-o zi - arăta unprozator transilvănean trecut în lumea nefiinţei -, ni se va cere înmodul cel mai democratic posibil să ne luăm râurile în spate şi să nemutăm din această ţară, ce vom face noi, românii: vom da cursacestei cereri?Aflăm cu stupoare că istoria noastră a fost trunchiată, că avemo etnogeneză incertă, că aşa-zisele drepturi româneşti asupraspaţiului carpato-danubiano-pontic sunt fantasme lipsite de suportreal. Ca răspuns la ,,falsificările” istoriei noastre realizate prinpropaganda comunistă din deceniile anterioare anului 1989, ni seservesc opinii ,,adevărate” despre noi fabricate în alte ţări: ,,poporulvalah (…) nu posedă curaj şi mândrie, iar firea lui este distrugătoare;românul are o fire uşuratică (…), este indolent (…), întregul poporprogresează lent în domeniul cultural”. Într-o carte editată în SUA şi4Mircea Eliade, Les Roumains –précis historique, Éditions Roza Vânturilor,Bucureşti, 1992, p. 46.19