un popor creştin de milenii <strong>şi</strong> nu a fost nevoie să ne creştinăm ,,pecale administrativă”, prin porunca unui rege <strong>şi</strong> nici să ne ,,botezăm”creştineşte prin trecerea unui râu.Misiunea istorică a popoarelor n-are întotdeauna aceea<strong>şi</strong>strălucire, scria Mircea Eliade. Există naţiuni la căror rol în istorie n-a fost niciodată pus la îndoială; dar există <strong>şi</strong> altele, puţin fericite, careîndeplinesc misiuni ingrate, pe care omenirea uită să le pună lasocoteală. Un asemenea rol discret a revenit românilor. Noi n-amcunoscut odihna, calmul, bucuria de a crea în timp. Constant atacaţi,n-am putut decât să ne apărăm, printr-un război continuu, însu<strong>şi</strong>dreptul la existenţă. Cu fiecare bătălie, românii <strong>şi</strong>-au riscat totul:dreptul la viaţă, religia, limba <strong>şi</strong> cultura lor proprie 4 .Nici azi lucrurile nu s-au schimbat prea mult, chiar dacămodalităţile utilizate sunt altele. Trebuie să ne apărăm propriaidentitate culturală, într-o vreme în care presiunea exercitată deintegrarea în structurile europene creşte continuu. Istoria noastră parea fi supusă unei revizuiri în care nu este urmărit adevărul, cirealizarea unor oculte interese geo-politice. Ni se contestă originea <strong>şi</strong>vechimea, ni se contestă drepturile noastre dintotdeauna asuprealocurilor în care ne-am născut <strong>şi</strong> trăim, ni se contestă toponimiileromâneşti ale acestui spaţiu etnografic. Dar dacă, într-o zi - arăta unprozator transilvănean trecut în lumea nefiinţei -, ni se va cere înmodul cel mai democratic posibil să ne luăm râurile în spate <strong>şi</strong> să nemutăm din această ţară, ce vom face noi, românii: vom da cursacestei cereri?Aflăm cu stupoare că istoria noastră a fost trunchiată, că avemo etnogeneză incertă, că aşa-zisele drepturi româneşti asupraspaţiului carpato-danubiano-pontic sunt fantasme lipsite de suportreal. Ca răspuns la ,,falsificările” istoriei noastre realizate prinpropaganda comunistă din deceniile anterioare anului 1989, ni seservesc opinii ,,adevărate” despre noi fabricate în alte ţări: ,,poporulvalah (…) nu posedă curaj <strong>şi</strong> mândrie, iar firea lui este distrugătoare;românul are o fire uşuratică (…), este indolent (…), întregul poporprogresează lent în domeniul cultural”. Într-o carte editată în SUA <strong>şi</strong>4Mircea Eliade, Les Roumains –précis historique, Éditions Roza Vânturilor,Bucureşti, 1992, p. 46.19
Australia apare următoarea caracterizare: ,,Valahii sunt un popor cufire de trântori, gata oricând să fure, să jefuiască <strong>şi</strong> în cruzime suntmai răi decât ţiganii”. ,,Scăderile morale ale valahilor sunt un faptistoriceşte dovedit. Sălbaticele lor cruzimi (…), asasinateleanimalice, neînfrânatele lor jafuri <strong>şi</strong> prădări sunt păcate de neiertat,care aruncă o întunecată umbră asupra acestui popor. Înclinaţiile lorrele, părăsirea <strong>şi</strong> trădarea celor care s-au aflat cu ei sunt de asemeneaîn firea lor, iar în locul unei confruntări deschise ei preferă intriga <strong>şi</strong>asasinatul”. Putem să analizăm aceste rânduri, să facem comparaţiicu istoria altor popoare în care preceptele morale sunt departe demoralitatea zilelor noastre, dar comentariile sunt de prisos.În tulburătorul său roman O zi mai lungă decât veacul,prozatorul Cinghiz Aitmatov ne vorbeşte de nişte personaje straniinumite ,,mancurţi”, care – în urma unor procedee barbare la care aufost supu<strong>şi</strong> –, î<strong>şi</strong> pierd memoria <strong>şi</strong> ascultă orbeşte poruncilestăpânilor care i-au mutilat pentru totdeauna din punct de vedereintelectual. Se doreşte oare ,,mancurtizarea” noastră cu orice preţ,spălarea creierelor pentru a primi ideile gata preparate înlaboratoarele de aiurea în privinţa propriei noastre istorii naţionale?Există multe şanse ca acest nedorit fenomen să se producă, dacăinstituţiile de învăţământ nu vor fi preocupate de formarea conştiinţenaţionale în rândul tineretului studios.,,Popoarele străvechi se caracterizează prin civilizaţie pastorală,prin retragerea la munte, de unde pot privi <strong>şi</strong> ocoli invaziile”, noteazăGeorge Călinescu. ,,Popoarele noi migrante sunt, dimpotrivă,zgomotoase, gesticulează <strong>şi</strong> au o vădită predilecţie pentru civilizaţie.Venite din căruţe, ei transformă curând vehiculele în corturi <strong>şi</strong>corturile în oraşe” (…) Englezii fug bucuro<strong>şi</strong> la ţară. Regresiuneaspre sat e o trăsătură a raselor vechi. De aceea, teoria primitivităţiinoastre trebuie să cadă. Noi nu suntem primitivi, ci bătrâni” 5 . Sădesprindem din textul ilustrului nostru critic literar că trebuie săînlăturăm ideea că suntem un popor de mâna a doua. Curios estefaptul noi, statornici într-o vatră ,,de patru ori milenară”, dupăexpresia istoricului Nicolae Iorga, nu am fi ,,europeni” după uneleconcepţii, în schimb se mândresc cu această calitate alţii veniţi de5George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, op. cit.20
- Page 2 and 3: GRIGORE SPERMEZANRĂTĂCIND PRINTRA
- Page 4 and 5: CUPRINSCuvânt înainte ………
- Page 6 and 7: CUVÂNT ÎNAINTEÎntr-o perioadă
- Page 8: naţională. Să avem curajul să n
- Page 12 and 13: CULTURĂ ŞI DESTIN,,Când te înt
- Page 14: cunoaşterii a lui Lucian Blaga. St
- Page 17 and 18: Ştim că dorita racordare de după
- Page 19: istorice fanteziste din mintea occi
- Page 23 and 24: Mircea Eliade. Daco-romanii au fost
- Page 25 and 26: vadă stele mai frumoase, dar acest
- Page 27 and 28: valoare. Uşor de sesizat, valoarea
- Page 29 and 30: umanitatea oamenilor aparţinând a
- Page 31 and 32: un cunoscut diplomat român într-u
- Page 33 and 34: aceste lucrări în rândul elevilo
- Page 35 and 36: ROMÂNII VĂZUŢI DE ALŢII: O SCRI
- Page 37 and 38: VĂZUŢI DE ALŢIIUn prieten român
- Page 39 and 40: Este în fapt judecata unui om care
- Page 41 and 42: Michael-TitusaDr. C.LondrHelis, rev
- Page 43 and 44: TITU MAIORESCU - FONDATORUL SOCIET
- Page 45 and 46: decretele domneşti ale lui Alexand
- Page 47 and 48: Universităţii din Iaşi (la numai
- Page 49 and 50: mare, judecând după opera lui, î
- Page 51 and 52: urmăreau câştigarea unor partiza
- Page 53 and 54: extraordinarele merite ale acestei
- Page 55 and 56: noi toţi prietenii d-tale (şi nu
- Page 57: cea mai înaltă politică a cultur
- Page 60 and 61: versurile cu răbdare de artizan. ,
- Page 62 and 63: găseşte deplina realizare în act
- Page 64 and 65: pe lună. În iulie 1886 îşi ia b
- Page 66 and 67: C’est le pays de Dieu, c’est la
- Page 68 and 69: vă ,,omul mic” îşi iroseşte
- Page 70 and 71:
împreună cu restul lotului şi co
- Page 72 and 73:
eznei, care despică întunericul f
- Page 75:
II. ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC -
- Page 78 and 79:
dintre neamurile cele mai cultivate
- Page 80 and 81:
Am auzit, nu rareori, opinia că re
- Page 82 and 83:
oameni a căror grijă prioritară
- Page 85 and 86:
CARE ESTE DIMENSIUNEA REALĂ A REFO
- Page 87:
aceste întrebări şi la multe alt
- Page 90 and 91:
Dacă toate metodele noastre de pre
- Page 93 and 94:
DEMNITATEA PROFESIEIÎntr-o societa
- Page 95:
consideră adesea, dimpotrivă, cre
- Page 98 and 99:
trebuie să laşi ceva în urma ta,
- Page 100 and 101:
politică, occidentalii luându-şi
- Page 102 and 103:
101
- Page 104 and 105:
protejeze de influenţele nocive al
- Page 106 and 107:
Reeditarea Elementelor de etică po
- Page 108 and 109:
un anumit set de valori posibil în
- Page 110 and 111:
109
- Page 112 and 113:
până la desfigurare (...)”, ar
- Page 114 and 115:
mai fi original. E adevărat că or
- Page 116 and 117:
în toate domeniile ei. Bănuiesc c
- Page 118 and 119:
obosească, nimeni nu mai are timp
- Page 120 and 121:
ămânem mereu oameni care nu uită
- Page 122 and 123:
tendinţa de a nu fi interesat de c
- Page 124 and 125:
clasice, după celebra expresie a s
- Page 126 and 127:
Când nu avem cultul cuvântului, c
- Page 128 and 129:
127
- Page 130 and 131:
129
- Page 132 and 133:
preferat să-şi utilizeze propria-
- Page 134 and 135:
133
- Page 136 and 137:
asă, care însă e indolent şi tr
- Page 138 and 139:
celui care duce până la ultimele
- Page 140 and 141:
espectă zeii cetăţii, teoriile e
- Page 142 and 143:
mi-au lipsit, atenieni, ci neruşin
- Page 144 and 145:
eronată că popoarele de azi şi v
- Page 146 and 147:
- au capacitatea de a urmări în p
- Page 148 and 149:
Filosoful nu are de ce să se team
- Page 150 and 151:
se ,,purifice”, să se elibereze
- Page 152 and 153:
perfecţiune a vieţii creştine, r
- Page 154 and 155:
SOCRATE - PRECURSOR DE GENIU AL GÂ
- Page 156 and 157:
poate fi considerată ,,raţionalis
- Page 158 and 159:
secretul anticilor? Eu sugerez că
- Page 160 and 161:
vorbă cu toţi aceia pe care îi
- Page 162 and 163:
lui Socrate fiind aceea că veritab
- Page 164 and 165:
demonstrează şi nu clarifică nim
- Page 166 and 167:
În acest sens, poate fi făcută o
- Page 168 and 169:
deosebeşte radical de aceea a sofi
- Page 170 and 171:
cunoaşterii supreme este cunoaşte
- Page 172 and 173:
Socrate cel mai genial deşteptăto
- Page 174 and 175:
moarte” ducând la cunoaşterea d
- Page 176 and 177:
instanţieri ale claselor de obiect
- Page 178 and 179:
E o carte care îndeamnă la reflec
- Page 180 and 181:
nici n-a pretins că desăvârşeş
- Page 182 and 183:
apreciere şocantă afirmând că p
- Page 184 and 185:
pentru acela care vrea să le desci
- Page 186 and 187:
,,Crampa mintală” generatoare de
- Page 188 and 189:
pentru toţi”, orientarea către
- Page 190 and 191:
CONOTAŢIILE ETICE ALE HOLOCAUSTULU
- Page 192 and 193:
majuscule)” 166 . Acelaşi sens f
- Page 194 and 195:
noiembrie 2004. Concluzia Raportulu
- Page 196 and 197:
lui Hitler nu a schimbat ideologia
- Page 198 and 199:
memorii cuprinzând povestea vieţi
- Page 200 and 201:
gradual, folosind metode diferite 1
- Page 202 and 203:
indignare, oroare, ură şi dispre
- Page 204 and 205:
în vina colectivă”, deşi într
- Page 206 and 207:
necesară realizarea unei distincţ
- Page 208 and 209:
exterminare de la Auschwitz, mulţi
- Page 210 and 211:
evoluţii spre o societate modernă
- Page 212 and 213:
în viitor. Preconizatele şi aşte
- Page 214 and 215:
presupune cultivarea aptitudinilor
- Page 216:
215