articole şi eseuri - Revista HELIS

literar se constată în producerile ultimilor patru ani. Noua direcţie, îndeosebire de cea veche şi căzută, se caracterizează prin simţimântnatural, prin adevăr, prin înţelegerea ideilor ce omenirea le datoreştecivilizaţiei apusene şi totodată prin păstrarea şi chiar accentuareaelementului naţional” 39 . Articolul lui Maiorescu are şi o altăconotaţie, fiind studiul de consacrare a lui Mihai Eminescu, la ovârstă la care viitorul poet naţional depăşise cu puţin graniţa celordouă decenii de viaţă. ,,În fruntea noii mişcări e drept să punem peVasile Alecsandri”, pe care Maiorescu îl consideră ,,cap al poezieinoastre literare în generaţia trecută”. Dar criticul are geniala intuiţiede a-l impune conştiinţei publice pe Mihai Eminescu, situându-l înimediata apropiere a poetului Doinelor şi lăcrămioarelor, între ceidoi existând o diferenţă de aproape trei decenii de viaţă: ,,Cu totulosebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat încuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginileiertate, până acum aşa de puţin format încât ne vine greu să-l citămîndată după Alecsandri, dar în fine poet, poet în toată putereacuvântului este d. Mihai Eminescu” 40 . Chiar dacă astăzi ierarhiileliterare - întotdeauna subiective şi discutabile - s-au schimbat, chiardacă ne vine greu să ne imaginăm că autorul ,Luceafărului a fostcotat valoric ca inferior ,,regelui poeziei” Alecsandri, să nu uităm căla vremea apariţiei lui studiului lui Maiorescu situarea lui Eminescupe un onorant loc secund însemna o apreciere pozitivă.Dacă criticul manifesta dragoste şi preţuire unică pentru poet,aceasta s-a concretizat în ajutorul inclusiv financiar pe care criticul s-a străduit să i-l acorde fără ostentaţie în perioada bolii. La întrebareaautorului Luceafărului, însănătoşit temporar, cu ce mijloacemateriale este ţinut în Italia pentru recreare, Maiorescu îi răspundeîntr-o scrisoare din februarie 1884: ,,Bine, domnule Eminescu,suntem noi aşa străini unii de alţii? Nu ştii dumneata iubirea şi dacămidai voie să întrebuinţez cuvântul exact, deşi este mai tare,admirarea adeseori entuziastă ce o am eu şi tot cercul nostru literarpentru d-ta, pentru poeziile d-tale, pentru toată lucrarea d-tale literarăşi politică? [...] Dar a fost o adevărată exploziune de iubire cu care39Idem, p. 98.40Idem, p. 99.53