Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
momentul respectiv mă convinsesem că această armă este odioasă, nediscriminatorie şi inumană şi că nu ar trebui să desfăşor doar un
exerciţiu academic – ci aş putea să fac ceva care să conteze foarte mult.
Care sunt diferitele aspecte ale campaniei împotriva minelor de teren?
Principalul aspect al campaniei împotriva minelor de teren se referă la faptul că nu este condusă de „experţi”. Experţii noştri sunt
oamenii care au fost aruncaţi în aer de către această armă şi care au supravieţuit să-şi spună povestea, oamenii care participă zilnic la
acţiunile de deminare, cât şi oamenii ca mine, care au făcut cercetări în acest sens. Această campanie aparţine oamenilor obişnuiţi care
fac lucruri extraordinare. Campania n-ar fi ajuns nicăieri dacă n-ar fi existat oameni cărora să le pese de această problemă şi să
dorească să facă ceva în acest sens.
De ce să nu laşi diplomaţii să se ocupe de această problemă?
Diplomaţii negociază cu alte naţiuni; ei fac acest lucru în urma instrucţiunilor primite de la politicienii din ţară. Conducerea le va da
instrucţiuni numai dacă este forţată de către oameni să facă asta. Astfel, singura modalitate prin care diplomaţii pot fi forţaţi să
acţioneze este impulsul opiniei publice din ţările lor. Campaniile presupun exerciţiul cu masele, în scopul de a strânge cantităţi uriaşe
de petiţii şi de a le da publicităţii. Aceste campanii îi forţează pe politicieni şi pe parlamentari să meargă în ţările afectate de mine şi
să colaboreze cu mass-media. Oricine poate organiza aceste lucruri.
Dar de unde ştie un om obişnuit căruia îi pasă de ceva, ce trebuie să facă?
Ei bine. Uitaţi ce s-a întâmplat în Noua Zeelandă. O persoană a mers la o conferinţă internaţională, s-a întors şi a convocat o adunare.
Acesta este unul din lucrurile pe care le poţi face: convoacă o adunare şi vezi cine se prezintă. Convoacă adunări la şcoala locală, la
universitate sau în oraşul tău şi atrage atenţia organizaţiilor de acolo despre care crezi că ar putea fi interesate de această problemă. În
Noua Zeelandă au fost Asociaţia Naţiunilor Unite, unele asociaţii de veterani de război, grupuri de protecţie a mediului cum ar fi
Greenpeace, organizaţii umanitare cum ar fi Salvaţi Copiii şi Oxfam şi Societatea locală de Cruce Roşie. Fă rost de un loc de întâlnire
şi adună-i pe toţi. Când începi deja să aduni oamenii laolaltă şi să analizaţi efectiv problema, poţi dezvolta o strategie pentru
combaterea problemei respective. Şi acest lucru se întâmplă la multe niveluri diferite. De aceea este foarte important să strângi toate
elementele componente, astfel încât să contribuie cu ceea ce au mai bun pentru a rezolva problema.
Noi am avut şi noroc cu eforturile lui Jody Williams în calitate de coordonator al Campaniei Internaţionale pentru Interzicerea Minelor
de Teren (CIIMT), care ne informa ce activităţi aveau loc în ţări din toată lumea – atât din partea ONG-urilor cât şi a organizaţiilor
guvernamentale. Oamenii din cadrul acestei mişcări au învăţat foarte multe din ceea ce fac alţi oameni, au câştigat multe idei şi forţe
noi, şi au devenit capabili să desfăşoare atât activităţi comune cât şi pe cont propriu.
152