Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
8. Am văzut cinci dintre soldaţii noştri cum duceau 500 de civili dintr-un sat într-o
închisoare. Ştiam că nu se dăduse ordin în acest sens şi am încercat să-i opresc, dar
soldaţii nu m-au lăsat. Aveau chiar armele pregătite să tragă în mine. Am mers şi i-am
spus comandantului despre acest lucru. El mi-a dat o armă pentru a-i opri. Pentru că
aveam arma, i-am putut opri. Civilii aceia sunt încă în viaţă.
- un soldat
9. Am întâlnit o femeie care fugea cu copilul ei. Avea un vas, fără orez în el. Situaţia era
foarte gravă. Am întrebat-o de ce se întoarce în zona de conflict. Mi-a spus că vroia să
se întoarcă în satul ei. I-am spus „ai numai un vas şi nu ai deloc orez, aşa că ia jumătate
din raţia mea de orez”. I-am dat jumătate. Mi-a mulţumit şi mi-a spus ceva ce mi-a
rămas mereu în minte. Mi-a spus că niciodată nu a mai întâlnit un soldat bun ca mine.
- un soldat
10. Soldaţii care fugeau din faţa înfrângerii au trecut prin oraşul nostru. Deşi erau de
partea inamicului, oamenii din oraşul nostru le-au dat tot ajutorul de care au avut
nevoie. Au fost foarte recunoscători şi i-am dus la graniţă. Ei treceau graniţa, camerele
TV filmau, iar ei primeau ajutor, asistenţă medicală şi tot ce le trebuia.
- o văduvă de război
11. Fiul meu a încarcerat nişte oameni – prinsese şapte sau opt dintre cei care se
rătăciseră. „Am să-i bat”, a spus, deoarece îşi pierduse tatăl. Dar s-a întors a doua zi şi
mi-a spus că i-a eliberat.
- o mamă.
Sursa: „Voci din război” este adaptată după cercetarea desfăşurată pentru campania CICR Oameni despre Război.
61