Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
început să cred că poate nu am dreptate - că poate am fost pur şi simplu prea naiv toată viaţa mea şi poate că în felul acesta stau
lucrurile cu adevărat. Am încercat să nu gândesc aşa; am încercat să-mi păstrez propriile valori intacte, dar nu a fost uşor. Încetul cu
încetul, am început să văd că acest grup de bărbaţi scapă de sub control.
Kenneth Hodges:
Ceea ce s-a înţeles din ordinul dat a fost aceea de a ucide pe toată lumea din sat. Cineva a întrebat dacă acest lucru înseamnă şi femeile
şi copiii, iar ordinul a fost „pe toată lumea din sat”, deoarece aceştia – femeile, copiii, bătrânii – făceau parte din Viet Cong sau
simpatizau cu Viet Cong. Nu simpatizau nici armata din Vietnamul de Sud şi nici pe americani. Ei nu ne ajutau în efortul de război.
Era destul de clar că nimeni din acel sat nu avea să fie cruţat.
Fred Widmer:
Ceea ce am înţeles a fost că urma să intrăm în sat şi într-o luptă ca din iad scoasă, că urma să le dăm bătaie şi că atunci când terminam,
nu avea să mai fie nici unul rămas în viaţă.
Varnado Simpson:
Aveam 19 ani când am plecat în Vietnam, eram puşcaş specialist, clasa a patra. Am fost instruit pentru a ucide, dar realitatea de a
ucide pe cineva este diferită de ceea ce faci la pregătire şi atunci când apeşi trăgaciul.
Nu ştiam că asta urma să fac. Ştiam că femeile şi copiii erau acolo, dar să spun că aveam de gând să-i omor – nu am ştiut că am să fac
asta până când s-a întâmplat. Nu ştiam că urma să ucid pe cineva. Nu voiam să ucid pe nimeni. Nu am fost crescut pentru a ucide.
Ea fugea cu spatele la un şir de copaci, dar avea ceva în mână. Nu ştiam dacă este o armă sau altceva. Ştiam că era o femeie, şi nu
vroiam să trag într-o femeie, dar am primit ordinul de a trage. Aşa că m-am gândit că avea o armă în mână în timp ce fugea şi am tras.
Când i-am întors trupul cu faţa în sus, am văzut că era un bebeluş. Am tras în ea de aproximativ patru ori, şi gloanţele au trecut prin ea
şi au intrat şi în bebeluş. Şi când am întors-o am văzut că jumătate din faţa copilului dispăruse. M-am albit. Mi-a venit în mine
antrenamentul, programarea de a ucide, şi am început să ucid.
223