Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
Pas cu pas
Materialul resursă 1
Atunci când Germania nazistă a cucerit Polonia în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, forţele de ocupaţie au impus o politică de sclavie şi ucidere a evreilor. Oamenii
care erau prinşi că ascund un evreu erau condamnaţi la moarte. Unii dintre aceştia chiar
au fost spânzuraţi în pieţele publice ca un avertisment pentru ceilalţi. Cu toate acestea, au
existat oameni care au ales să ajute la salvarea evreilor. Stefa, o muncitoare catolică, a
ajuns să facă lucruri incredibile pentru a salva o străină.
În 1942, Laminski, un poliţist care făcea parte din mişcarea de rezistenţa poloneză, i-a
cerut soţului Stefei, Jerezy, s-o ascundă, timp de câteva zile, pe Irena, o evreică. Cuplul a
făcut o ascunzătoare pentru aceasta, în garsoniera lor. „Câteva zile” s-au transformat întro
săptămână; apoi, săptămâna a devenit o lună. După câteva luni, Jerezy a cerut ca Irena
să plece, dar Stefa a insistat ca femeia să rămână ascunsă în casa lor. Într-un moment de
mânie, Jerezy a plecat din apartament, jurându-i Stefei că va spune naziştilor că ea o
ascunde pe Irena.
Ce a făcut Stefa?
L-am anunţat pe Laminski şi acesta a venit să discute cu soţul meu. El i-a spus lui Jerezy
„Acesta este pistolul meu; dacă le denunţi pe Stefa şi Irena, nu vei mai trăi mai mult de
cinci minute. Primul glonţ o sa-ţi intre direct în cap.” După aceasta, soţul meu nu s-a
mai întors. Acest lucru a pus capăt căsniciei noastre, dar poliţistul Laminski a continuat
să ne ajute.
Stefa era conştientă de riscul la care se expunea?
Desigur că ştiam. Toată lumea ştia ce se putea întâmpla cuiva care ascundea evrei. Irena
spunea „Sunt o povară pentru tine, am să plec.” Dar eu îi răspundeam „Până acum ai
fost aici şi am reuşit, poate că toţi vor reuşi. Cum poţi să renunţi la viaţă?” Ştiam că nu
puteam să o abandonez.
În 1944, locuitorii Varşoviei s-au ridicat împotriva ocupaţiei naziste, dar au pierdut lupta.
Ca măsură de represiune, naziştii au început să evacueze toţi civilii, cu excepţia mamelor
cu copii mici. Pentru Irena, care ar fi fost recunoscută ca fiind evreică chiar dacă purta
întotdeauna un bandaj pe faţă, evacuarea însemna moarte sigură. Realizând pericolul,
Stefa a luat o hotărâre imposibilă. A plâns tot restul povestirii.
↔
Când eram pe punctul de a fi evacuaţi, i-am spus Irenei să ia copilul meu. I-am spus „Voi
încerca să rămân lângă tine. În caz că mă pierd, să ai grijă de el ca de propriul tău
copil”. Când soldaţii au văzut-o cu copilul, i-au spus să se întoarcă în casă. Cumva am
fost lăsată şi eu să mă întorc în apartament.
49