Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
Materialul resursă 1
Incidentul de la My Lai – informaţii de bază: pregătirea din 15 martie
Compania Charlie (compania C) a sosit în Vietnam în decembrie 1967. Aceasta a fost repartizată în provincia Quang Ngai, o zonă pe
care oficialităţile militare ale armatei S.U.A. o considerau o fortăreaţă a Viet Cong. Compania C făcea parte din Forţele de Intervenţie
Barker, conduse de Lt. Col. Frank Barker. Aceasta a fost organizată pentru a curăţa zona de orice prezenţă a Viet Cong, care ucidea
soldaţi americani cu ajutorul minelor de teren, capcanelor explozive şi lunetiştilor într-o zonă cunoscută sub numele de „Pinkville”.
Cei 120 de oameni din compania C erau aduşi din toată America şi media lor de vârstă era de 20 ani. Instrucţia lor militară a inclus 2
ore de curs referitoare la drepturile prizonierilor şi o fişă de prezentare: „Inamicul în mâinile voastre”. În primele trei luni petrecute în
Vietnam, patru membri ai companiei C au fost ucişi iar 38 răniţi.
Pe data de 14 martie, o capcană explozivă a ucis un sergent foarte apreciat de soldaţi, a orbit un soldat şi a rănit alţi câţiva. Sentimentul
de răzbunare clocotea în seara de 15 martie când, în urma serviciilor funerare, căpitanul Medina, ofiţerul lor superior, le-a ţinut un
discurs de motivare şi le-a oferit instrucţiunile pentru misiunea din ziua următoare. Ei urmau să declanşeze un asalt pe scară mare în
„Pinkville”, unde misiunea lor era să se lupte cu puternicul batalion 48 al Viet Cong şi să distrugă satul My Lai.
Declaraţiile exacte ale căpitanului sunt dezbătute încă de atunci. Medina îşi aminteşte că scopul său era de a „îi energiza şi de a îi
pregăti să intre în luptă; nu am dat niciun fel de instrucţiuni referitoare la ceea ce trebuie să facă cu femeile şi cu copiii din sat”. Unii
soldaţi confirmă că aceasta a fost tot ceea ce a făcut căpitanul. Alţii sunt convinşi că în discursul său, căpitanul le-a ordonat să ucidă
fiecare persoană din sat.
Planul de asalt necesita ca plutoanele 1 şi 2 să asigure zona de aterizare şi apoi să intre în sat. Căpitanul Medina, reporterul şi
fotograful armatei urmau să sosească cu plutonul 3. Din elicopterele care survolau zona, acţiunea urma să fie supravegheată de Lt.
Col. Barker de la o înălţime de 300 metri şi de generalul Oran Henderson de la 750 metri.
211