Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
Dreptul internaţional al drepturilor omului
Pentru profesori
Pagina 1 din 2
Prima manifestare a dreptului internaţional al drepturilor omului poate fi găsită în secolul
al optsprezecelea. Într-adevăr, Declaraţia franceză a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului
din 1789 şi Carta Americană a Drepturilor din 1791 marchează împreună începuturile
drepturilor omului. Ulterior, sub influenţa Naţiunilor Unite (ONU) şi a Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului din 1948, dezvoltarea drepturilor omului a început cu
adevărat. În 1966 au fost semnate două Pacturi importante: Pactul Internaţional asupra
Drepturilor Civile şi Politice (prima generaţie a drepturilor omului) şi Pactul Internaţional
asupra Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale (a doua generaţie de drepturi ale
omului).
Primul pact repezintă dreptul comun. Acesta a servit drept model pentru multe alte tratate
cât şi carte naţionale ale drepturilor şi libertăţilor. Cel de-al doilea, pe de altă parte, a fost
supus limitării datorate potenţialului de dezvoltare din fiecare ţară şi caracteristicilor
regionale.
Cea de-a treia generaţie de drepturi ale omului implică noi drepturi universale cum ar fi
dreptul la dezvoltare, la pace, la mediu înconjurător sănătos etc. Mulţi jurişti nu le
consideră drepturi în adevăratul sens al cuvântului.
Drepturile omului au fost recunoscute de asemenea prin intermediul organizaţiilor
regionale: Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale (1950 – Consiliul Europei), Convenţia Americană a Drepturilor Omului
(1969 – Organizaţia Statelor Americane), Carta Africană a Drepturilor Omului şi
Popoarelor (1981 – Organizaţia Unităţii Africane). A se vedea de asemenea şi Declaraţia
de la Cairo a Drepturilor Omului (1990 – Organizaţia Conferinţei Islamice).
Majoritatea acestor instrumente asigură mecanisme de implementare, fie sub forma unor
organisme juridice (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Inter-Americană a
Drepturilor Omului) sub forma unor entităţi cvasi-juridice (Comisia Naţiunilor Unite
pentru Drepturile Omului, Comisia Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor), sau sub
forma unor organe subordonate (Comisia ONU pentru Drepturile Omului).
Principalele instrumente ale drepturilor omului
1926: Convenţia privind sclavia
96