Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
Informaţii pentru „Urmările unei bătălii”
Pentru profesori
Solferino este un orăşel în ceea ce astăzi reprezintă partea de nord a Italiei. Deşi locuitorii
peninsulei italice au acceaşi limbă şi cultură, înainte de 1860, Italia nu a mai avut un stat
unificat de la căderea Imperiului Roman. Peninsula era formată din mai multe principate,
care erau adesea dominate de vecinii mult mai puternici, în special Franţa şi Austria. Deşi
ambele state au încercat să controleze partea de nord a Italiei, majoritatea locuitorilor
orăşelului şi a satelor din jur nu erau nici francezi şi nici austrieci.
Revoluţia franceză şi perioada în care Franţa a dominat partea de nord a Italiei a declanşat
o mişcare pentru realizarea unui stat italian unit, fără dominaţie străină. Această mişcare
s-a finalizat prin revoluţiile din 1848. Toate acestea au fost sortite eşecului, iar trupele
austriece au ocupat o mare parte din nordul şi centrul Italiei. O zonă a peninsulei italice
care şi-a păstrat într-o oarecare măsură independenţa a fost Regatul Piemontului
(Sardinia), condus de Regele Victor Emanuel al II-lea.
Evenimentele care preced povestirea: în 1850 Piemontul şi Franţa au format o alianţă
militară. Planul lor era acela de a face Austria să declare război Piemontului, astfel încât
Franţa să-i poată veni în ajutor. Acest plan a funcţionat şi Austria a declarat război în anul
1859. În bătălia de la Solferino, armatele franceză şi piemonteză, sub conducerea lui
Napoleon al III-lea, au înfruntat forţele austriece aflate sub conducerea Împăratului Franţ
Iozef I. La data de 24 iunie 1859, aproximativ 300.000 de soldaţi înfometaţi, extenuaţi
după multe zile de marşuri forţate, s-au luptat întreaga zi în interiorul şi în jurul oraşului
Solferino, până la retragerea disperată a forţelor austriece. Câmpul pe care a avut loc
bătălia a fost transformat într-o mlaştină din cauza ploilor torenţiale, a bocancilor
soldăţeşti şi a copitelor cailor. În dimineaţa următoare, atunci când curioşii s-au apropiat
să vadă carnagiul, câmpul era acoperit cu mii de soldaţi morţi sau muribunzi.
Surse:
http://www.Infoplease.com
http://www.FunkandWagnalls.com
Enciclopedia Britanică
Caroline Moorehead, Dunant’s dream: War, Swityerland and the history of the Red Cross, Carrol & Graf Publishers, Inc., New York, 1998.
39