Explorarea dreptului umanitar - Liceul "Danubius"

Explorarea Dreptului Umanitar
Singură pe bancă
Materialul resursă 1
Până în 1954, legile segregaţioniste din unele state ale SUA interziceau elevilor de
culoare să frecventeze aceleaşi şcoli ca elevii albi. Atunci când Curtea Supremă a Statelor
Unite a abolit segregarea pe tot teritoriul Statelor Unite, guvernatorul statului Arkansas a
jurat să încalce ordinul. „Pe străzi va curge sânge dacă elevii negri vor încerca să intre în
Liceul Central”, a spus acesta.
Consiliul şcolar al oraşului Little Rock, Arkansas, a luat altă decizie. La începutul anului
şcolar 1957, Liceul Central rezervat albilor a fost de acord să accepte nouă elevi de
culoare. Elizabeth Eckford era unul dintre aceşti elevi.
Consiliul şcolar din Little Rock le-a cerut părinţilor celor nouă elevi să nu îşi însoţească
copiii la şcoală deoarece se temea că prezenţa părinţilor de culoare ar incita mulţimea la
revoltă. Au fost luate toate măsurile astfel încât cei nouă elevi să se întâlnească şi să fie
însoţiţi de un avocat. Elizabeth nu ştia de aceste măsuri; astfel, a plecat singură.
Când a coborât din autobuz în apropierea Liceul Central, Elizabeth a văzut o mulţime de
albi furioşi şi sute de soldaţi înarmaţi pe care guvernatorul îi trimisese să-i împiedice pe
cei nouă elevi să intre în liceu. Elizabeth a crezut că va fi în siguranţă dacă va merge prin
spatele soldaţilor din Arkansas până la intrarea în şcoală. Soldaţii au făcut-o să se
întoarcă.
Mulţimea a început să mă urmărească, strigându-mă în toate felurile. Deodată au
început să-mi tremure genunchii şi m-am întrebat dacă am să reuşesc să scap. A fost cea
mai lungă porţiune pe care am străbătut-o pe jos în toată viaţa mea. Chiar şi aşa, nu-mi
era foarte frică deoarece am crezut că soldaţii mă vor proteja.
Când am ajuns în faţa şcolii, m-am dus iarăşi la un soldat dar acesta s-a uitat drept
înainte şi nu m-a lăsat să trec. Nu ştiam ce să fac. In acel moment, unul dinre soldaţi a
lăsat câţiva elevi albi să intre. Când am încercat să mă strecor pe lângă acesta, şi-a
ridicat baioneta.
Cineva a început să strige „Linşaţi-o! Linşaţi-o!”. Am încercat să văd un chip prietenos.
M-am uitat în ochii unei doamne în vârstă dar aceasta m-a scuipat. M-am uitat pe stradă
şi am văzut o bancă în staţia de autobuz. Am alergat într-acolo şi m-am aşezat.
Unii oameni din mulţime au urmărit-o pe Elizabeth până la bancă strigând „Aduceţi-o
până la copac”, un mod de a spune că o vor linşa (spânzura).
În timpul cât Elizabeth a stat pe bancă, ce i s-a părut o eternitate, o femeie albă pe nume
Grace Lorch şi-a făcut loc prin mulţime şi i-a vorbit. Elizabeth şi-a ridicat încet privirea şi
s-a uitat la străină, apoi s-a ridicat. Mergând încet pe lângă ea, femeia a condus-o la o
staţie de autobuz din apropiere. Elizabeth s-a urcat în autobuz şi a scăpat de mulţimea
furioasă.
Întrebare: De ce n-a împiedicat-o mulţimea pe Grace Lorch să o escorteze pe
Elizabeth până când aceasta a fost în siguranţă?
Adaptare după Juan Williams, Ochii pe premiu: anii drepturilor civile în America 1954 – 1965, Cărțile Penguin, New York, 1987.
48