Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurateÎn FrigiaDe acolo, marele Rapes a pornit mai departeîn straie de bătrân, în Frigia. Şi ajungând elîntr-o regiune bogată, văzu cum oamenii se uitaula el nepăsători, lăsându-l să bată colbul drumului,fără să-i dea măcar o cană cu apă. Iar cânda ajuns la sediul regiunii şi-a vrut să intre-nlăuntru,paznici bine înarmaţi nu l-au lăsat. Din curteacu spaţii verzi şi flori minunate, răzbăteau pânăla dânsul aburii unui ospăţ îmbelşugat. Zgomotede pahare ciocnite, clinchet de sticle cu vinurialese s-auzeau până-n drum. Supărat, zeul amers mai departe. La marginea oraşului acela adat peste un lăcaş sărăcăcios din curtea căruianu veneau zgomote de chefuri. Când a intrat pepoartă, cu grijă, în curte se vedea o bătrână mulgîndo capră, îmbătrânită şi ea. Se înserase.Atunci zeul i-a cerut bătrânei găzduirea şi ea l-aprimit. Venind şi bătrânul de pe lotul de folosinţădin spatele casei, s-au aşezat la masă.Şi-au ospătat bătrânii pe zeu cu tot ceaveau mai bun, fără să ştie că cel ospătat dedânşii era marele zeu Rapes. Apoi l-au îmbiat săse culce, învelindu-l cu ţolul cel mai de preţ.Dimineaţa când s-a sculat, bătrânii roboteaude mult pe-afară, pregătind un foc din puţinul pecare-l aveau, ceva de mâncare. Iar zeul Rapespentru a le arăta cine este l-a chemat pe Hermesla ordin. Apoi, dând şi câteva telefoane, au pusla dispoziţia bătrânilor, cât ai clipi din ochi, maşinipline cu material de construcţii să-şi facă o casămare, alimente să se hrănească îndestulător şimulte altele.Bătrînii se minunau de-atâta dărnicie, darcând au fost să le primească au îndrăznit să-l înfruntepe zeu, spunându-i că lor nu le trebuie atâ-117