Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neaguîn continuare. Deocamdată eşti liber.Trică Sfîrlici se îndreptă spre ieşire, urmatde Jakobi Minciunel. Ajunşi afară, acesta începu:– Tu-ţi dumnezeii mătii! Ce-mi făcuşi, măborâtule?– Să taci! Decât te-ai lega de culoarea mea,mai bine a-i spune unde-i mia de pokerini, împuţitule!– Paştele mătii de idiot! Ai uitat când te-amscos din ai?! Ai uitat cum te-am salvat?– N-am uitat! C-o mână îmi făceai bine, iarcu cealaltă te descheiai la pantaloni când îmiaranjai... nevasta. Fie-i ţărâna uşoară şi târfeiăleia! Că n-o mai sătura-o dracul! Acu i-o mănâncăviermii. Asta-mi făceai...– Lasă gura, idiotule!Şi lucrurile continuară aşa, până când Jakobiscoase banii:– Ia-i şi cară-te! zise el, după ce termină denumărat.– Mersi, scumpule, se prefăcu mulţumit Sfîrlici.– Sper că acu ţi-ai adus aminte ...– Parcă văd ceva prin ceaţă. Dacă mi s-arda jumătate din ce nu i s-a dat colegului meu Precupeaţă,poate că aş vedea din ce în ce mai bine.– Uite! Na, mai ia o sută de pokerini, ticălosule!Să-ţi ştergi ochii şi gata! Mă-nţelegi? Nu maivezi nimic! Gata!– Tot e bine şi-aşa, scumpule, zise Trică, resemnat.Reveni în sala de judecată.Rămas singur, Jakobi începu să se gândeascădacă avea cum s-o răsucească. Şi luminatde un gând, începu să monologheze însurdină:– Sigur, şefule! Era beat. Mi-a mai cerut omie. A spus că fără două mii nu face treaba. Nu160