Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei NeaguCÂNTUL VL-am găsit pe Esop aşteptându-mă... M-aîntrebat pentru ce mă frământ atâta. I-am răspunsrăcnindu-i aproape-n obraz: „Pentru tine!”Şi-atunci el îmi zise:Trăia odată demult, un vrăjitor vestit, Şiajungând la adânci bătrâneţe, îi păru rău că sestingea aşa, fără urmaş.Dar cum avea sufletul hain şi nu vroia săfacă rele, se nimeri prin locurile acelea un războinicviteaz care-l bătu şi-l închise într-un butoi grosde stejar, încât amarnic se mai tânguia vrăjitorulcă tocmai acum la bătrâneţe se nimeri să păţeascăo astfel de ruşine. Şi cum stătea butoiulprintre bălării înalte şi ascunse vederii, cei caretreceau pe acolo începură să-nconjoare locul deunde gemetele de-ndurare se auzeau tânguitoare.Şi-a trecut multă vreme, dar vrăjitorul numuri tocmai din cauză că a fost închis. Iar voiniculdin tinereţe, după ce făcu şi multe fapte de vitejie,ajuns la adânci bătrâneţe şi în toiag, trecea întrobună zi prin locul de unde abia se mai auzeaglasul tânguitor al vrăjitorului, care spunea camaşa:– Dă-mi drumul, trecătorule, să ies să-midau sufletul morţii, dă-mi, oricine ai fi tu şi te voirăsplăti!Şi auzind cum se tânguie vrăjitorul, bătrânulîşi sumese mânecile şi desfăcu cercurile butoiului.Şi-odată ieşi din el făptura deşirată şi albăcare se mistuia văzând cu ochii, prefăcându-senmiasme ameţitoare, încât bătrânul căzu fără76