Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurate– Alo! Să trăiţi! Domnul Sinistru Beliviu? Vărog să mă scuzaţi. Sunt inspectorul şef alA.C.A.C-ului din Pokereşti. Mă aflu în Barbutaniaîn legătură cu cazul prolixiştilor locali... Ştiţi dumneavoastră...se pare că autorul e un kakanez. Îlpot aresta? Am înţeles, să trăiţi ! Trec la acţiune,să trăiţi! mai zise, în vreme ce se înclina cu receptorulîn mână de parcă ar fi fost în faţa Sinistruluiînsuşi. Apoi formă un alt număr de telefon.Domnule Prolixem, mergi matale la hotelul: „Unu,unu” şi ia-l de guler pe kakanezul sosit în noapteaasta la ei. Vezi că e periculos. A omorît un barbutanla „Paharul cu oase”, zise el râzând în receptor,satisfăcut că celălalt îl înţelesese.JudecataCu cătuşe la mâini kakanezul intră în salade judecată din ţinutul Rişcaniei. Patronarhul indicaseacest ţinut, pentru ca nu cumva în desfăşurareaprocesului să intervină ambasadakakaneză.Beliviu, personal, se îngrijise ca toate săiasă bine. Tribunalul rişcanez era mai sobru, maisărac faţă de edificiile barbutane sau supraopulenteleedificii pokerane. În cucerirea voturilor rişcaneze,Patronarhul însuşi îngăduise să seîngrijească de înălţarea acestui ţinut. Gurile relespuneau că astea erau doar vorbe goale. Patronarhulera pokeran până în măduva oaselor strămoşeşti.Faptul că Barbutania era mai bogatădecât Rişcania, nu se datora patronarhului, cirentabilităţii meseriei barbutaniste în faţa celei rişcaneze.Ce-i drept e drept. În ultima vreme, prinperfecţionarea metodelor şi rişcanezii deveniserămai înstăriţi. Aveau acum o prestanţă în faţa altora,cum ar fi cei din Douăzecişiunu, provincie157