Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurateCÂNTUL IICând am intrat în Domdaniel eram nespusde fericit.Îmi mângâiam barba şi-mi spuneam: „Axie,ce mai, ai făcut un om fericit!” Fericitul era desigurEsop. M-am urcat la tribună şi le-am vorbitde civilizaţie şi sensul metafizic al cuvântului„anafură”, susţinând teoria unui înaintaş al meucum că, aidoma populaţiei din Manu, putem săne adaptăm fără probleme, tuturor greutăţilorivite pe parcursul dezvoltării unei comunităţi.După aceea, le-am vorbit despre încă o serie dechestiuni şi am văzut că nu-i însufleţea nimic. Îndureratşi crezând că poate din lipsa meşteşuguluimeu nu răsunau aplauze în Domdaniel, le-amspus următoarele:„Poveste”Se spune că a fost odată în Caria un marefilozof, căruia îi căşunase pe un strateg la fel derenumit, de loc din Ctesia. Şi pornind aceştia războiunul împotriva celuilalt, unul, cu meşteşugularmelor şi carianul cu mreaja vorbelor şi promisiunilorfrumoase, s-au întâlnit taberele la Maiandrios.Ciocnindu-se foarte, încât numai puţiniscăpară şi aceia mai toţi din Caria, se socoti învingătorfilozoful.Trecut-au ani de când filozoful izbuti să-şicâştige puterea la Maiandrios, dar nici una dinpromisiunile lui nu fură respectate. Văzândaceasta, carienii, puţini cîţi au mai rămas, s-aurăsculat împotriva sciţilor gărzii filozofale şi au71