Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurateCÂNTUL VIIIAstăzi am fost la Pitho. Am un papos bunprieten cu arhiereul. L-am găsit în amfitalamossorbind dintr-un mied de Drăgăşani, în timp ce oagela de hetaire se îndrepta spre ieşire.M-am aşezat pe-o clină şi l-am rugat să măducă la Promantis.Şi-a aşezat cât mai la vedere mâna stângăcu marele sigiliu din carniol încrustat, apoi dupăce a ridicat un adevărat pean propriilor merite şi-aadus aminte cum că el fiind fratele cel vitreg almamei mele nu s-ar cădea să mă adresez lui.Şi adăugând că auzise că m-aş fi plâns cămi-ar fi dat miere subţiată cu apă, nu este dispussă mă ajute.– Re Marahte I ! i-am strigat. Oare îţi maiaduci aminte papos că ţi-am plătit douăzeci deoboli pe kilogram şi că tu într-adevăr ai pus apăîn ea? Mă jur pe Stix că totul era adevărat!După ce-am spus şi aceasta mi-a arătat uşaîn semn că nu are rost să mai discutăm şi a chematdoi hermotibieni daţi de marele Per-O să mădea afară. Dar am ieşit singur, scârbit…Mergeam fără de ţintă. În agora m-am aşezatnedumerit: încotro s-o iau? Dar mi-a venitdintr-odată o idee măreaţă; „În fond, ce-ar fi dacămi-aş vedea de treabă?” Acestea fiind zise, n-ammai făcut nimic altceva şi am lăsat totul pe seamasorţii. Eram cel puţin mulţumit că ideea mea venisetotuşi ceva mai devreme decât mă aşteptam,pentru că, de obicei, idei de genul acestaîmi veneau când ajungeam în pielea goală saupe drumuri.55