Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei NeaguCÂNTUL V(Poveşti cu măgari şi alte animale)„Continuare”Un ţăran, îmbătrânit pe ogoare, voia, la sfârşitulvieţii, să dăruiască sclavului cu care munceaLibertatea.Puse să înhame caii la căruţă; voia să seducă la oraş, la oficiul de sclavi. Fiilor nu le erape plac ce voia bătrânul. Ziseră: – De cai şi decatâri e nevoie la câmp. Pentru căruţă nu-ţirămân decât măgarii. Nădăjduiau că bătrânuln-are să mai plece la oraş. Bătrânul se înfurie. Înhămătotuşi măgarii şi porni. Măgarii umblauîncet; se făcu întuneric şi se ridică o furtună. Măgariise rătăciră şi-l răsturnară pe bătrân într-oprăpastie. Trăgând să moară, bătrânul se jelea:– Mă prăpădesc fără nici un rost; nu mă ucid tigriicruzi, nici oameni răi, ci nişte bieţi măgari nenorociţi!…”Şi cred că putea fi fericit. Unii mor fără a fiucişi măcar de vreo vină oarecare. Mor aşa cumau trăit. Fără nicio vină. Şi iarăşi mă gândeam laEsop. Oare pe unde-o fi? El pe mâna căror măgario fi fost lăsat? O Esoape, cui l-ai lăsat peAxie al tău?………………………………………………„Odată un iepure era urmărit de-un vultur.Însă nici un animal nu-i dădea ajutor urmăritului,nici un animal nu-i luă apărarea. Doar cea maidispreţuită dintre fiinţe, cărăbuşul de gunoi, îispuse iepuraşului vorbe încurajatoare; se aşezăînaintea lui şi ieşi în întâmpinarea vulturului. Îl48