Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurate– Jakobi Minciunel, la dispoziţia dum nea -voastră, zise noul venit.– Nu a mea, ci a şefului meu de la camera13, zise adjunctul, făcându-i semn să iasă.– Stai frate, nu mă izgoni aşa... Ce, vrei săintru cu gîtul uscat acolo?! Uite ici un plic doldora,de pokerini pe care vreau să-i investesc dacă măvei ajuta.Ochii adjunctului străluciră. Tuşi scurt, apoiînşfăcând repede plicul şi privind repede în jur, îispuse:– Câţi?– Vreo cinci sute ...– Cam puţini..., dar treacă de la mine.– Atunci, spune-mi, zise Jakobi în vremece-şi turna dintr-o sticlă ceva de băut.– Se caută ucigaşul barbutanului din încăierareade azi noapte. Ştii ceva?– Vrei să fiu sincer?– Sigur.– Păi l-a omorât un prolixist din cei trimişi deepiscopat. Toţi barbutanii o ştiu. Ce parcă voi nuştiţi?! - Nu erau apucători de gulere, erau prolixişti.Dar voi, ca agenţie secretă şi gardă episcopală,aţi fi putut şti şi asta dinainte.– Adevărat, noi o cam ştim. Ce n-am ştiut afost metoda. Nu doream încăierări. AgenţiiA.C.A.C.-ului erau suficienţi pentru a zădărnici şiboicota adunarea barbutanilor.– Şi acum ce-aţi vrea voi de la mine?– Simplu, să dăm vina pe altcineva. N-o facitu pentru prima dată. Mai fă-o şi acuma şi episcopatulîţi va fi recunoscător.– Păi pentru mine e simplu. Mai ales dacăşeful e dornic să-mi dea ceva pokerini.– Cred că nu-i va fi prea greu...– Atunci, vă voi servi, ca-ntotdeauna, zise153