Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei NeaguCÂNTUL I(„Povestirea unui martor”)Într-o dimineaţă a lui metagetrion, o mulţimeimensă străbătea Agora Unirii de la un capăt lacelălalt. Credeam că va trece din nou ArhontelePalmis sau măcar unul dintre cei mulţi, dar m-amînşelat.În văzul câtorva efori, cocoţat pe o tarabă,cred că fără învoirea Agoranomului, şedea un poletes,gesticulând şi spunând ceva cu aprindere,în faţa protopoliţilor, împrăştiaţi printre pedieri,paralieni şi plebei obişnuiţi.Nu se auzea nimic din cele spuse, deşi mulţimeatăcea. Era o larmă cumplită pe bulevardulînvecinat agorei, pe ale cărui şine de oţel ros şide proastă calitate huruiau nelipsitele tramvaie...Sătul până peste cap să-mi tot lungescgâtul şi urechile, în speranţa că voi auzi ceva, amîntrebat pe unul din hosioii ce erau înaintea meaşi care tocmai voiau să plece, salutându-i:– Fiţi fericiţi!– Asemenea şi ţie! îmi răspunseră amândoi.– Cine este omul acela? zisei arătând cudegetul spre cel cu chitonul plin cu fireturi de aurşi catarame strălucitoare.– Cum, nu ştii!? Acela este Esop! îmi răspunserăei în grabă depărtându-se.Mulţimea devenea tot mai agitată. Un eformărunt în grad (am văzut asta după însemnul depe chiton) îl trase de peplum pe cel căruia hosioiimi-l arătaseră a fi Esop. Acesta zâmbind, coborîde pe ladă. Mulţimea tăcută îi făcu loc şi se în-18