Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neaguvestiţi (preşedintele, ca decan de vârstă n-aveanici treizeci şi cinci de ani) îşi luară locurile, parcăîn silă.– În urma dezbaterilor, a probelor aduse,pre cum şi a mărturiilor depuse, curtea a deciscondamnarea inculpatului kakanez la o amendăde zece mii de kakarini, cu drept de plângere lacurtea supremă.După ce se citi sentinţa, cu toţi se retraseră,în vreme ce kakanezului nu-i venea să-şi creadăurechilor.– Protestez! În numele dreptului internaţional,protestez! izbucni kakanezul.– N-ai decât, îi spuse apucătorul de gulere,silindu-l să se ridice în picioare şi să tacă.– Curtea se retrage, zise aprodul.– Dar n-am… vru să spună kakanezul.– Ba ai să dai banii! îl asigură,întrerupându-linspectorul apucătorilor de gulere, care se aflachiar lângă dânsul. Apoi, adăugă:– Am luat legătura cu ambasada kakanezăşi totul este ca şi aranjat.– Dar nu sunt vinovat…gemu kakanezul.– Nici nu ştii ce noroc ai avut că a intervenitambasadorul însuşi în toată treaba asta, continuăinspectorul.– Mulţumeşte-i cerului, zise şi inspectoruladjunct, răsărit nu se ştie de unde.Kakanezul nu le mai răspunse. Totul i sepărea de neînţeles. Absurd. Fără să vrea întrebă:– Şi dacă l-aş fi omorât cu adevărat peneno rocitul ăla tot atâta ar fi contat? Asta-i valoareaunui om în episcopatul vostru?– Nu ştiu. Ai auzit sentinţa. Şi te sfătuiescsă nu-ţi pui prea des astfel de întrebări, îi spuseinspectorul şef.A doua zi un tablou desenat cu creta deunul din ucenicii lui Ade Penescu pe caldarâmuldin piaţa oraşului înfăţişa tuturor o scenă, în care166