Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neaguare mai multe mine decât oricare protopolit. Şi,fără mine, voi fi izgonit şi din pritaneion şi dinagore. Iar fără asta nu pot trăi.(continuarea povestirii lui Esop)În Domdaniel stăteau peste o mie de protopoliţi.Avea o cupolă mare, luminoasă, ce puteaservi şi pentru jocurile dionisiace, organizate dehosioi sau de arhonte. Alveole întunecoase adăposteaumiile de suflete aruncate acolo.Când am luat cuvântul, toţi aşteptau de lamine dezlegarea problemei... Le-am spus atunceaproblema cu porumbeii care au căutat protecţiaşoimului, pentru ca mai apoi să regrete.M-au privit stupefiaţi şi n-au înţeles tâlcul,aşa cum altădată înţelegeau. Tremurau.Atunci le-am strigat răspicat, răcnind:„Ce vreţi de la mine? Să vă rezolv eu crizaeconomică? Nu, nu, asta nu voi putea face! V-amspus povestea şi gata! Din ea trebuie doar atâtsă reţineţi: – „Fiţi oameni!”Şi gloata nici nu mişcă. Stătea înspăimântatăaşteptându-se la represalii. Câteva zeci desomatemporos începură a scanda lozincile dinaintepregătite. Şovăind, mulţimea mima înţelegere.Dar nu m-au înţeles. Iar cei ce înţeleserătremurau pentru copiii lor. Dacă Arhontele Palmisar fi aflat, erau pierduţi.(Urmarea povestirii lui Esop)..............................................................„Dacă aş fi avut nişte difuzoare era cu totulaltfel. Mă urcam la tribuna împodobită cu lauri.Mulţimea ar fi delirat. Doamne, ce măreţie! De-22