Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagunimic, mai ales că tu eşti, se pare, rudă cu însuşidomnia sa Patronarhul.– Bineînţeles, bineînţeles, zise Cacealmar,din ce în ce mai mulţumit.– De aceea vin să te rog ceva, pentru însăşidomnia-sa ar fi o mare bucurie dacă s-ar rezolvafavorabil... continuă Guvidam.– S-auzim, s-auzim...– Ştii din puţinele zvonuri pe care presanoastră le-a difuzat despre crima din Barbutania.– Am citit ceva în „Crucifixul”, ziarul nostrucentral. Spunea că revine cu amănunte, dar nua mai revenit.– Şi nu te-a surprins?– Sincer să fiu, m-a cam... zise Cacealmar.– Păi vezi, sunt anumite interese care nutrebuie să dăuneze Pokeraniei. Şi cel mai mareinteres este cel diplomatic. Din câte sunt informat,criminalul ar fi de origine kakaneză. Îţi imaginezidragul meu, că intervenţia ambasadeikakaneze nu putea să nu aibă nici un rezultat. Casă fiu sincer, a venit la mine Aquanan, care dupăcum bine ştii îmi este rudă. Curios, mi se parefaptul că ruda dumitale, Lingator, n-a mişcat niciun deget în afacerea asta.– Poate n-o fi ştiind nimic, zise Cacealmar.– Ar fi exclus. Ca şef al diplomaţiei bisericeştişi rudă apropiată a Patronarhului ar fi pututinterveni, zise Guvidam.– S-ar putea ca să nu pot interveni eu directla Patronarh...– Ba poţi, ba poţi, ce mare lucru e să extrădeziun criminal. Şi asta bineînţeles contra unoravantaje substanţiale...– Aha, aha, aşa te vreau, zise oarecum maiuşurat Cacealmar.– Aşa că scumpul meu, dacă nu se poate164