Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagurăspunse străinul hotărât.– S-o crezi dumneata. S-o crezi dumneata.Încă de la vamă te-am urmărit. Am văzut cemutre făceai în faţa sistemului nostru de control.Te-am văzut cum îţi notai într-un carnet tot felulde chestii. Să ştii că ai să spui totul. Da. Absoluttotul.– Vezi-ţi de treabă, nenorocitule.– Vai, domnule kakanez, vă rog să vă stăpâniţi,ciripi Vera Buzecreţi.– Nici nu ştiţi ce consecinţe poate avea oasemenea purtare, o susţinu şi Ziţa Muscărea.– Ia mai lăsaţi-mă dracului în pace, zisestrăinul. Apoi văzând că trăsura opreşte într-unloc mai populat dădu să coboare.– O clipă stimabile kakanez, spuse apucătorulde gulere, apoi adăugă: Parcă spuneai cămergi la Pokereşti.– M-am săturat de compania voastră.– Şi ce, ai să cobori aici, în Barbutania?Şi în Barbutania, dar tot nu vă mai pot suferi.Apoi, profitând de faptul că trăsura trase înfaţa hanului, deschise uşa cu violenţă, coborândfurios în faţa hangiului băţos şi plin de sine. Unportar slugarnic se înclină în faţa lui, în aşteptareabacşişului, zicând:– Bine aţi venit în Barbutania!Apoi, văzând hârtia în valută kakaneză devenişi mai slugarnic, oferindu-se chiar să carevalizele străinului, spre marea uluire a călătorilorpokeranezi, care de mult nu mai văzuseră aşaceva. Cel puţin apucătorul de gulere, era pur şisimplu stupefiat, de puterea hârtiilor valutare alestrăinului kakanez şi aproape că-i venea să turbezede furie că se lăsase furat mai întâi de simţuldatoriei şi nu gândise că ar fi putut tragefoloase de pe urma hârtiilor străinului. Cam ace-140