Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei NeaguCÂNTUL IV(urmarea poveştii)În care se arată de fapt despre ce vroiam săvă vorbesc.În loc să-mi bată razele soarelui în geam,îmi bătu un efor, care mă invită până la Pitho,pentru o declaraţie. Acolo un efet, arătându-mi-lpe Esop, mă întrebă dacă-l cunosc. Voiam săspun aceasta, dar Esop căzu în genunchi, spunându-mi:– Axie basileus, rogu-te…La care eu am răspuns amărât:– Îl cunosc.Apoi m-au întrebat dacă într-adevăr acestaeste însuşi Esop. Lanţurile au fost desfăcute dela mâini şi picioare, iar mie-mi dădură drumul săfac ce-mi pofteşte inima. Şi-am plecat. Esop ieşiodată cu mine. Eram veseli. Respiram.(urmarea poveştii)După câteva zile l-am întâlnit pe Esop înAgora Rosetti. Era puţin dezamăgit şi-ntristat.– Fii fericit! i-am spus, apropiindu-mă.– Asemenea şi ţie!– Ei, ce ţi s-a întâmplat după ce-am plecat?– Am să-ţi spun o poveste:„Dintre toţi zeii pe care-i cunoaştem, meziiadoră numai soarele, lui îi jertfesc cai, pentru că,spun ei, zeului celui mai iute trebuie să-i aducijertfă fiinţa cea mai iute” - zise şi tăcu.– Adică, ai fugit! am exclamat eu.28