Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neaguchibiţoi ai „Paharului cu oase” cu şorţurile şi fracurileca vai de ele.– Ei, măi băieţi, grăi apucătorul de gulere,care din voi a fost de faţă la întrunirea barbutanilor?– Păi, n-am fost niciunul din noi...Patronulne-a dat drumul aseară, zise unul dintre ei.– Pentru ce, patroane?– Păi, să vedeţi, zise acesta cu greutate,barbutanii mi-au cerut-o.Şi-ai acceptat?– De ce nu? Nu era pentru prima dată cândfăceam asta. De regulă totul se termina cu bine,dar aseară nu ştiu ce anume s-a întâmplat de aieşti păruiala asta. Apoi ducându-şi mâinile teatralla tâmple, adăugă:– Şi când te gândeşti că toată pagubanumai eu va trebui s-o suport ! Nimănui nu-i pasăde mine...– Lasă, lasă. Nu te mai văicări atâta. „Paharulcu oase” nu stă degeaba. Seară de searăcîştigă, iar barbutanii au ajuns rivalii pokeranilor.Veniturile realizate de voi sunt superioare tuturorregiunilor episcopatului.– Dar la mine jocul e joc, gemu hangiul.– Şi n-ai oasele ajustate?! Întrebă apucătorulde gulere. Dacă le-aş da la verificat?O tăcere grea se lăsă după această întrebare.Frământându-şi mâinile, hangiul mormăi însfârşit ceva ce-ar fi vrut să fie cam aşa:– Lăsaţi şi dumneavoastră...– Bine, bine, făcu împăciuitor apucătorul degulere, făcând semn de a se apropia cu toţi lamasa din faţa sa.– Pentru ca să nu avem tot felul de supoziţiidomnilor, vă rog scrieţi pe hârtie fiecare ce aţifăcut, cu cine mai eraţi şi ce anume cunoaşteţi150