Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzuratese făcu linişte. Atunci Pithia ieşi zvârcolindu-se înbraţele vânjoase ale unui haidamac ilir sau tracdupă claineul de pe umeri, care-o trânti în curtesub un zid, pe o grămadă de vechituri şi astupându-igura cu o mână îi silui trupul bătrân,zbârcit şi uscat, sculându-se apoi împleticit, lăsând-oacolo nemişcată şi rece. Şi deodată pecoridorul însângerat, plin de cadavre, câţiva poletesîl scoaseră pe umerii lor vânjoşi pe Esop,un Esop orbit şi zăpăcit, cu mersul greoi, împleticit,ca un copil beat de-atâta soare...Atunci, mulţimea începu să aclame „Esop!Esop!.Scârbit de-atâta măcel inutil, m-am îndreptatspre casă. În drumul meu nimeni nu mă lua înseamă, alergând cu toţii, cu făcliile la mâini,aprinse, căci se făcuse noapte, spre Pitho, ceardea ca o văpaie. Şi de-acolo, un cor imens s-auzea straniu „Esop, Esop, Esop, E S O P ... Şipaşii mei, fără să vreau, i-am surprins mergândîn aceeaşi direcţie, în aceeaşi stranie cadenţă:„Esop, Esop ..., Rap, Rap, Rap... Rap ...Ruşinat m-am ascuns în talamos, cu gândulsă mă sinucid. Am stins gazele şi-apoi le-am datdrumul din nou, fără să le-aprind, aşteptându-misfârşitul...***În loc de încheiere la partea aceasta, am săvă spun că de dimineaţă m-am sculat destul devioi, doar cu o uşoară undă de oboseală. În faţacasei mele se strânseră toţi vecinii, având o singurărugăminte: să le fac o plângere la mai mariiI.C.A.B.-ului, pentru că-i lăsase fără gaze înnoaptea trecută. Şi-abia atunci m-am dumirit dece mă sculasem totuşi, în dimineaţa aceea... gra-65