Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagusă le cumpere prin înşelăciune nutreţul caravanelor,hotărându-se spre îndreptare, dar ce folosde intenţie. Nimeni nu era dispus să le uite lăcomiadin trecut şi nimănui nu-i trecea prin cap să-iajute. Şi de-atunci, a rămas neamul beduinilorblestemat.Şi oamenii înarmaţi au ajuns în faţa porţilorPithiei. Auzind strigătele mulţimii, Esop!…Esop!… Esop!…, arhiereul plecă în goană,printr-o uşă dosnică, spre portul oraşului, fugindcu o triremă. Mulţimea dărâmă cu furie porţiletemplului cu securea şi dând peste cap garda hopliţilorse năpusti spre coridoarele temniţelor. Zecişi zeci de chilii, întâlnite-n cale erau devastate.Degeaba slujitorii credincioşi ai templuluicereau îndurare cu mâinile împreunate a rugă,zadarnic era totul… Mureau acolo în faţa uşilor,zdrobiţi în picioare de politesul furios, care le despicaţeasta tunsă, lucioasă, ca pe-un pepenecrud. Pocalele de aur erau date de-a dura spregunoaiele din mijlocul curţii şi date pradă flăcărilor,peste care se îngrămădiseră straiele scumpeşi aurite ale înalţilor prelaţi. Câţiva hermatibieniînfăşuraţi de la cap până la picioare, ca nişte suluride carton şi aruncaţi de vii, în flăcări, zbierausfâşietor.Un miros de cârpe sau de carne arsă, însoţitde răcnete, izbucnea din rugul acela imens şimişcător, până când, rupându-şi funiile arse pejumătate, un egiptean ţâşni cu pielea sfârâind,plină de băşici şi cu veşmintele aprinse, ce ardeauîmbibate de grăsimea scursă din trupul încins,prăbuşindu-se câţiva paşi mai încolo înzvârcoliri, pentru ca după aceea să moară. Zecişi zeci de cadavre umpluseră caldarâmul şi chiliileslujitorilor templului. Un urlet, ca ieşit din infern,străbătu mulţimea în vacarmul ei şi o clipă64